CORNEL PAIU:Ce-mi puteţi spune despre poezia de front a lui Camil Petrescu?

LUCIAN STROCHI: Camil Petrescu este un foarte bun poet care a lucrat sub acoperire ca prozator, ca dramaturg, ca  eseist, ca jurnalist, ca filosof. Pentru Camil Petrescu primul război mondial a fost o catastrofă personală şi naţională. A scris Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război un roman total, tragic, comparabil cu Întunecare a Lui Cezar Petrescu sau Pădurea spânzuraţilor a lui Liviu Rebreanu. Dar acelaşi Camil Petrescu scrie Ciclul morţii, 13 poezii „dedicate” războiului, de fapt condiţiei umane. Dacă cineva citeşte Marş greu va deveni categoric un pacifist. Nimeni până la el nu a scris aşa despre război: „Din când în când/ Când traversăm un pod/ Simţim pe rând,/ Picioarele scăpate din năvod./ Întindem pe-ntr-o clipă gâtul/ Şi iarăşi ne reluăm târâtul/ Comun, de uriaş miriapod.”