Poate fi o lacrimă,¹

Sau un început de patimă,²

 

Ori de os ciudat, un dinte,³

Rădăcină de cuvinte,⁴

 

Poate fi un adevăr,⁵

Cum e mărul dintr-un măr,⁶

 

Cântec vechi, albastru, mut,⁷

Parc-abia desprins din lut,⁸

 

Sau o vină fără vină,⁹

Despicată din lumină,¹⁰

 

Virgulă, ori viu mormânt,¹¹

Căutându-şi un pământ,¹²

 

Strânsă-n cupele amare,¹³

O durere ce nu doare,¹⁴

 

Visul ce se clatină,¹⁵

Într-un vers şi-o datină.¹⁶

 

Mâna se preschimbă-n floare:¹⁷

Rugă pentru zeul soare.¹⁸

Lucian Strochi

Sămânţa  (MASNAVI) 2 

 Poate fi o lacrimă,¹ –Dacă primul masnavi era dedicat iubirii, acesta e dedicat seminţei, adică rezultatului iubirii. Sunt date câteva metafore despre sămânţă, pornind de la formă (multe seminţe seamănă cu o lacrimă).

Sau un început de patimă,² –sămânţa este rezultatul iubirii, care la rândul ei e rezultatul patimii.

Ori de os ciudat, un dinte,³ –sămânţa seamănă cu un dinte, acesta fiind implantat (însămânţat) în alveolele mandibulei.  Sămânţa pare un os ciudat din cauza durităţii sale, comparabile cu duritatea unui os(în unele cazuri).

Rădăcină de cuvinte,⁴ – aşa cum dintr-un bob de grâu obţii mai multe boabe, din rădăcina unui cuvânt poţi obţine multe cuvinte, cu ajutorul mijloacelor de îmbogăţire a vocabularului: prefixe, sufixe, schimbarea valorii gramaticale.

Poate fi un adevăr,⁵ –uneori sămânţa este singura certitudine a încheierii unui proces. Există şi expresia o „sămânţa de adevăr”.

Cum e mărul dintr-un măr,⁶ –sămânţa are capacitatea unică de a se multiplica: dintr-o sămânţă de măr vei obţine un măr, nu un alt pom. Expresia când o face plopul pere şi răchita micşunele confirmă acest adevăr al seminţelor.

Cântec vechi, albastru, mut,⁷ –nimeni nu ştie când  şi de ce a apărut sămânţa, aşa cum nu ştim când, unde şi de ce a apărut un cântec. Apariţia seminţei este un proces tăcut,mut, adesea insesizabil. Se poate spune şi că marile adevăruri sunt mute. Cântec mut este un oximoron total, bazat pe antonimie perfectă. Culoarea albastră este culoarea speranţei, a infinitului.

Parc-abia desprins din lut,⁸ – din lut a apărut omul şi implicit şi cântecul.

Sau o vină fără vină,⁹ –sămânţa este o vină fără vină; fără sămânţă ar fi imposibilă perpetuarea vieţii.

Despicată din lumină,¹⁰ –aluzie la faptul că sămânţa cunoaşte de obicei lumina şi abia apoi întunericul (pământului).

Virgulă, ori viu mormânt,¹¹ –sămânţa seamănă atât cu o lacrimă, cât şi cu o virgulă. Sămânţa este un viu mormânt: sub aparenţa morţii se ascunde viaţa ce se va observa atunci când sămânţa încolţeşte.

Căutându-şi un pământ,¹² –pentru a încolţi orice sămânţă are nevoie şi de pământ.

Strânsă-n cupele amare,¹³ –sămânţa este  protejată atât de floare, cât şi de fruct.

O durere ce nu doare,¹⁴ –o definiţie frumoasă a seminţei.

Visul ce se clatină,¹⁵ –sămânţa poate fi visul unui copac.

Într-un vers şi-o datină.¹⁶– esenţa artei poate fi versul, iar forţa unei naţii o dă datina, credinţa.

Mâna se preschimbă-n floare:¹⁷– atunci când seamănă sau când se roagă, mâna seamănă cu o floare.

Rugă pentru zeul soare.¹⁸ –mâna şi sămânţa sunt o rugă pentru zeul soare, cel care dă viaţă tuturor lucrurilor de pe pământ.