CORNEL PAIU: „Cred că inconştientul cultural colectiv al unui popor produce fenomene culturale exemplare, produce cultură la nivelul maxim de amplitudine.” (Marta Petreu). Cum comentaţi afirmaţia aceasta aparţinând unei personalităţi unice a culturii române, poeta, eseista şi prozatoarea Marta Petreu?

LUCIAN STROCHI: Sunt mai degrabă de acord cu teoria lui Eugeniu Coseriu, care crede că evoluţia culturii este rezultatul unor genii. Geniile apar cu o abatere de la normă, dar datorită genialităţii lor, abaterea de la normă devine normă, desigur la un alt nivel. Afirmaţia Martei Petreu, dacă este exactă, e puţin curioasă, în conformitate cu unele teze marxist-leniniste. Dar, repet, nu am citit articolul şi după un citat e greu să te pronunţi.

CORNEL PAIU: Aş reveni în interviul nostru asupra problematicii generaţiilor literare, rugându-vă să faceţi câteva delimitări, chiar tehnice, cu privire la generaţiile literare – 80 (din care face parte şi Marta Petreu, de care am amintit în întrebarea anterioară), 90, 2000, 2010.

LUCIAN STROCHI: Generaţiile, promoţiile, şcolile sunt invenţii ale criticilor şi istoricilor literari. Ei au nevoie de repere şi de jaloane. După ce criterii stabileşti o generaţie literară? După vârstă? După debutul editorial? Personal admir generaţia 60, mă simt solidar cu mulţi din generaţia 70, sunt înregimentat în generaţia 80, dar majoritatea cărţilor mele au apărut după anul 2010. Deci cărei generaţii îi aparţin? Cred că scriitorul nu are un instinct gregar, nu-şi doreşte înregimentări de nici un fel, nu suntem soldaţi, nu avem contingente, generaţii, promoţii. Fiecare scriitor îşi este suficient sieşi şi celorlalţi. Opera literară este în echilibrul indiferent cu spaţiul şi timpul.