CORNEL PAIU: De asemenea, dacă ar fi să susţineţi un discurs despre Cuvânt/ cuvinte, care ar fi structura acestuia?

LUCIAN STROCHI: Trebuie să recunosc că nu-mi pregătesc dinainte discursurile. Atunci când sunt invitat să ţin un discurs cu un anume titlu, îmi fac o ierarhie a lucrurilor pe care trebuie neapărat să le spun. Dar contează foarte mult şi receptorul. El te poate influenţa decisiv. Gândeşte-te la un public ostil, indiferent, plictisit. Prin urmare trebuie să te adaptezi situaţiei. Nu-mi place să vin cu discursuri scrise. Doar când e vorba de o analiză de text… atunci nu ai ce face. Oricum îmi  propun să fiu sincer cu eventualul meu ascultător. Îi voi spune că habar nu am ce este cuvântul, aşa cum nu ştiu ce este curentul electric sau impulsul nervos. Călinescu spunea că nu ştim ce este poezia, ci doar cum este ea. Mărturisesc că nu ştiu ca este cuvântul, ci doar cum este el. pentru mine este un permanent miracol. N-am înţeles niciodată de ce, dacă un cuvânt este expresia adevărului, arată diferit, de la o limbă la alta. Ce legătură poate fi între „privighetoare”, „rossignol” sau „salavei”, de exemplu?