Lumina lumii este iar în cearcăn,¹

Cuprinsă de nevroze şi de vicii.²

Zadarnic demiurgul³ mai încearcă-n

Van, s-o ferească de grave suplicii.⁴

Grav, mai vine peste noi şi vestea că-n

Curând, moartea ne-oferă noi indicii.⁵

Lumina lumii este iar în cearcăn,⁶

Cuprinsă de nevroze şi de vicii.⁷

Noi crime: pumnalul nu stă în teacă-n

Cuib de fier, pentru vesele capricii.⁸

Rămâne crucea albă de mesteacăn⁸

Şi, pentru alţii, noile ospicii:¹⁰

Lumina lumii este iar în cearcăn.¹¹

Lucian Strochi

RONDELUL LUMII ÎNCERCĂNATE  

Lumina lumii este iar în cearcăn,¹  – simbolismul cearcănului este extrem de interesant. Cearcănul indică o boală, o îndelungată suferinţă, dar şi o prelungire a nopţii, a întunericului, un adăpost faţă de lumina atotputernică din ochi.

Cuprinsă de nevroze şi de vicii.² –ambiguitate: nu ştim dacă nevrozele şi viciile sunt ale luminii sau ale lumii sau ale amândurora. În acest ultim caz e vorba de luminile barurilor, ale localurilor de noapte, ale cuiburilor de vicii.

Zadarnic demiurgul³ –demiurgul este un termen general pentru Dumnezeu sau oricare altă reprezentatoare a unui Stăpân Absolut. Demiurgul creează lumea şi o stăpâneşte.

mai încearcă-n

Van, s-o ferească de grave suplicii.⁴ –acest rondel este plin de enjambamente, versurile legându-se astfel mai trainic unul de celălalt. Nu trebuie neglijată însă şi rima dificilă pentru cearcăn.

Grav, mai vine peste noi şi vestea că-n

Curând, moartea ne-oferă noi indicii.⁵ –dacă lumina vesteşte fericirea şi ideea de Dumnezeire (Fiat lux!) absenţa luminii aduce doar moartea, apocalipsa.

Lumina lumii este iar în cearcăn,⁶  – orice lumină pentru a fi văzută, trebuie să fie înconjurată de întuneric.  Întunericul e cel care asigură conturul formei.

Cuprinsă de nevroze şi de vicii.⁷ –aluzie poate la actul artistic. Cei care sunt la rândul lor Demiurgi,artiştii sunt roşi de vicii şi cuprinşi de nevroze. Nu e vorba de blestem sau de damnare, ci şi de o condiţie a artei: aceea de a se naşte din tensiuni.

Noi crime: pumnalul nu stă în teacă-n 

Cuib de fier, pentru vesele capricii.⁸ –dar lumina ascunsă în întuneric poate genera chiar crima. Pumnalul, sabia sunt instrumente ale luminii, fiind strălucitoare4. Folosite, aceste arme devin ale întunericului, ucid. Şi de aici un paradox: o armă albă nu trebuie scoasă din teacă (din întuneric). Doar aşa ea va fi inofensivă.

Rămâne crucea albă de mesteacăn⁹ –sintagma „cruce albă de mesteacăn” m-a fascinat din copilărie. Am auzit-o interpretată de Jean Moscopol, Tiberiu Ceia, Constantin Florescu şi Nicolae Furdui-Iancu. Textul îi aparţine lui Artur Enăşescu,iar muzica lui Ionel Fernic. Baladă şi romanţă,  Cruce albă de mesteacăn impresionează prin sugestia de lumină, de biruinţă împotriva uitării şi a morţii, dar şi de trecere inexorabilă a timpului.

Şi, pentru alţii, noile ospicii:¹⁰ –„noile ospicii” sunt acele lumi în care ne refugiem: peşteri, spitale, case de vacanţă, insule pustii.

Lumina lumii este iar în cearcăn.¹¹–cearcănul ascunde îngrijorare, dar, într-un fel şi luciditate. Grijile sunt cele care aduc cearcăne, dar existenţa acestora e semn de trăire intensă.

Structura rondelului: 13 versuri, versurile 1,7,13  identice; la fel versurile 2 şi 8. Două rime: ababababababa (rimă încrucişată).