Nu, nimeni nu a murit vreodată.¹

Veşti bune din celelalte tărâme, ²

Ne vin prin moşi, prin istoria toată,³

Corăbii ciudate fără parâme.⁴

Par sufletele noastre desfundate,⁵

Gânduri de zei nu pot să ne dărâme.⁶

Nu, nimeni nu a murit vreodată.⁷

Veşti bune din celelalte tărâme,⁸

Încă o dată şi încă o roată,⁹

Iată, ne-nfrângem destinul de râme;¹⁰

Încă un suflet spre tine înoată,¹¹

Iar monstrul de bronz se face fărâme:¹²

Nu, nimeni nu a murit vreodată.¹³

Lucian Strochi

 Rondelul supravieţuitorilor 

 Nu, nimeni nu a murit vreodată.¹ –ideea de nemurire m-a bântuit multă vreme. Am fost convins, copil fiind,  că oamenii se străduiesc să ne convingă de faptul că există moarte. Dar de fapt noi suntem nemuritor. Eminescu surprinde admirabil această stare în cel mai straniu vers al literaturii române: nu cream să învăţ a muri vreodată (odă (în metru antic)).O poezie mai veche o închei cu versul: ne prăbuşim ne prăbuşim în eternitate. O alta începe cu versul: tot mai mult cred că nu voi muri niciodată.

 Veşti bune din celelalte tărâme, ² –pentru a fi credibilă o asemenea idee, totuşi surprinzătoare, e nevoie de multe argumente. Cel mai puternic argument ar veni de pe celălalt tărâm.

 Ne vin prin moşi, prin istoria toată,³ –strămoşii sunt cei care comunică cu noi.

 Corăbii ciudate fără parâme.⁴ –aceste veşti par nişte corăbii plecate demult undeva şi care se întorc acum.

 Par sufletele noastre desfundate,⁵ – sufletele noastre se eliberează asemenea apei eliberate dintr-o sticlă.

 Gânduri de zei nu pot să ne dărâme.⁶ – ideea nemuririi oamenilor îi deranjează pe zei care pierd astfel singurul avantaj real în raport cu oamenii.

 Nu, nimeni nu a murit vreodată.⁷ –de fapt metempsihoza, unele doctrine admit doar moartea trupului, nu şi a sufletului, care migrează mereu de la o fiinţă la alta. Iar dacă sufletul înseamnă energie şi/sau informaţie, acest lucru este mai  mult decât posibil.

 Veşti bune din celelalte tărâme,⁸  – prin arheologie, prin operele antice, prin mărturii scrise, epocile trecute sunt mai vii ca oricând. Egiptul antic este mai viu decât cel actual, care trăieşte în umbra gloriei Egiptului faraonilor.

 Încă o dată şi încă o roată,⁹ –nemurire înseamnă şi repetarea, adică transmiterea unei experienţe „din tată-n fiu”, precum şi preluarea unor invenţii ca bun câştigat pentru totdeauna de către omenire.

 Iată, ne-nfrângem destinul de râme;¹⁰ –datorită acestui transfer, prin scris prin memorie, prin obiceiuri etc., ne autodepăşim având destinul de fiinţe superioare în univers şi nu un „destin de râme”.

 Încă un suflet spre tine înoată,¹¹  – fiind nemuritor devii un far pentru viitorime. Acest lucru este posibil dacă eşti un creator, un demiurg, o personalitate rămasă în memoria umanităţii.

 Iar monstrul de bronz se face fărâme:¹²  – prin monstrul de bronz se înţelege orice lucru inform. El dispare tocmai pentru că rămâne neînţeles.

 Nu, nimeni nu a murit vreodată.¹³ – suntem nemuritori prin copii, prin obiectele făurite de mâinile şi minţile noastre, prin toată istoria care rămâne. Destinul nostru de oameni trebuie străfulgerat de ideea de nemurire.

Structura rondelului: 13 versuri, versurile 1,7,13  identice; la fel versurile 2 şi 8. Rimele sunt două: ababababababa (rimă încrucişată).