RONDELUL TOAMNEI
Toamna tristă îmi scrie o carte,1
Pe frunze brumate, arse de ger,2
Rândurile ei, poveşti despre moarte,3
Dar şi despre albastru râu sau cer.4
Despre rod, vorbeşte fructul în parte,5
Pentru nori rămâne vântul stingher.6
Toamna tristă îmi scrie o carte,7
Pe frunze brumate, arse de ger.8
Ard câmpuri acum aproape, departe,9
Şi sufletul nostru e-ntors în mister.10
Păsări în stoluri pleacă11, se-mparte
Totul: castele, brocarte, aur şi fier.12
Toamna tristă îmi scrie o carte.13
Lucian Strochi
Rondelul toamnei
Toamna tristă îmi scrie o carte,1 – când am aflat că foi se numesc şi frunzele şi paginile unei cărţi, am avut certitudinea că un copac este o carte ciudată, cu mii de pagini. O carte a timpului, foile născându-se verzi primăvara şi murind, în mii de culori şi nuanţe, toamna. Pentru un om de la ţară, toamna e cel mai important şi vesel anotimp. E anotimpul recoltelor, al bucuriei muncii împlinite şi răsplătite. Mie, orăşeanului, toamna mi s-a părut a fi întotdeauna tristă.
Pe frunze brumate, arse de ger,2 – Bruma aşezată peste frunze creează impresia unui scris ciudat, care dispare la primele raze de soare. Un cris al morţii, dacă soarele însemna viaţa.
Rândurile ei, poveşti despre moarte,3 –rândurile acelei cărţi, pagina, fila, frunza vorbesc despre moartea inexorabilă.
Dar şi despre albastru râu sau cer.4 – dar am observat: niciodată cerul nu este mai clar, mai albastru, mai senin ca cerul de toamnă. Şi râurile par a avea apele clare, de parcă ar avea acum izvoarele de pe alt tărâm, mai pur.
Despre rod, vorbeşte fructul în parte,5– dar e adevărat toamna înseamnă şi fructe şi rod, face parte din ciclul enorm al naturii şi al vieţii. Fiecare fruct contribuie la recoltă, este un dar al naturii.
Pentru nori rămâne vântul stingher.6 –Toamna are un moment de acalmie. Norii puţini, sunt iubiţi doar de vânt.
Toamna tristă îmi scrie o carte,7 –ideea acestui rondel mi-a venit citind Niciodată toamna de Tudor Arghezi: „Niciodată toamna nu fu mai frumoasă/Sufletului nostru bucuros de moarte”. Două versuri cu adevărat geniale.
Pe frunze brumate, arse de ger.8 –bruma e până la urmă un pictor iscusit. Nimeni nu reuşeşte să surprindă culorile toamnei prin frunze precum bruma.
Ard câmpuri acum aproape, departe,9 – copacii sunt în flăcări de culorile toamnei. Cunosc un episod curios, interesant, semnificativ. Într-un amurg de toamnă, copacii păreau incendiaţi. S-a dat alarma, au fost mai multe telefoane disperate: „Arde pădurea!”, pompierii s-au deplasat cu mai multe maşini, dar…nimic!
Şi sufletul nostru e-ntors în mister.10–multe din mituri încep toamna. Toamna e un anotimp al misterelor. Sufletul nostru „bucuros de moarte” pare a se regăsi toamna. Toamna e timpul reveriilor, a tristeţilor „iremediabile”, ale înaltei melancolii.
Păsări în stoluri pleacă11, – păsările migrează spre ţări mai calde: toamna este un avertisment sever ca iarna se apropie.
se-mparte
Totul: castele, brocarte, aur şi fier.12 –toamna este vremea bilanţurilor: oamenii stau în faţa focurilor şi se bucură de bogăţii. Tot acum sunt cele mai multe nunţi, iar culorile sunt într-adevăr unice, rivalizând cu cele de pe mătăsuri scumpe.
Toamna tristă îmi scrie o carte.13 –toamna îmi scrie o carte, adică o scrisoare, anunţându-mă că e vremea bilanţului, că în curând va veni iarna. Citim cartea, o înţelegem, dar nu putem evita un sentiment de tristeţe.
Structura rondelului: 13 versuri, versurile 1,7,13 identice; la fel versurile 2 şi 8. Rimele sunt două: ababababababa (rimă încrucişată).
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.