Părea destins, desprins dintr-o gravură,¹

Emanând o stranie vibraţie;²

Mâini feminine, pline de graţie;³

Avea o incredibilă dantură.⁴

 

Emanând o stranie vibraţie,⁵

Nu îi găseai nicicum, nicio fisură.⁶

Avea o incredibilă dantură⁷

Şi-o sănătoasă, brună carnaţie.⁸

 

Nu îi găseai nicicum, nicio fisură,⁹

Niciun rid, vreun semn sau vreo striaţie,¹⁰

Şi-o sănătoasă, brună carnaţie.¹¹

Părea, a unui zeu frumos, dublură.¹²

 

Niciun rid, vreun semn sau vreo striaţie,¹³

Dar, pentru-un ochi comun, era tortură:¹⁴

Părea, a unui zeu frumos, dublură¹⁵

Părea destins, desprins dintr-o gravură…¹⁶

Lucian Strochi

PANTUMUL BĂRBATULUI PREAFRUMOS 

 Părea destins, desprins dintr-o gravură,¹  – acest pantum începe prin a face portretul unui posibil seducător şi sfârşeşte prin a fi o meditaţie amară asupra perfecţiunii. În gravuri, ca şi în fotografii, chipurile apar idealizate, retuşate, copia fiind mai frumoasă decât originalul.

Emanând o stranie vibraţie,²   – portretul tânărului este misterios, având o atracţie neobişnuită, o adevărată fascinaţie.

Mâini feminine, pline de graţie;³ –pare portretul unui efeb sau a unui tânăr cu preocupări artistice intelectuale. Mâinile lungi, feminine  amintesc de cele ale unui pianist sau ale unui sfânt pictat în tradiţie ortodoxă.

Avea o incredibilă dantură.⁴ –dantura perfectă este un argument al frumuseţii, uneori extrem de invidiat.

Emanând o stranie vibraţie,⁵ –s-a vorbit de multe ori de aura unor persoane, de „feromonul” lor. Oricum, o asemenea vibraţie există în mod real. Episodul îngerilor din Sodoma şi Gomora se poate explica şi aşa.

Nu îi găseai nicicum, nicio fisură.⁶  – frumuseţea perfectă presupune un personaj perfect, fără nici un semn distinctiv.

Avea o incredibilă dantură⁷ –o dantură perfectă este şi un semn de sănătate.

Şi-o sănătoasă, brună carnaţie.⁸  – frumosul nostru este un tip sportiv, bronzat, plăcându-i să-şi etaleze trupul aproape despuiat. Dimpotrivă, o piele foarte albă presupunea o ascendenţă nobiliară, o bună creştere, dar era considerată şi un semn de boală.

Nu îi găseai nicicum, nicio fisură,⁹ – corpul şi întreaga personalitate sunt într-un deplin acord. Frumuseţea trupului e completată de frumuseţea gândurilor, de nobleţea atitudinilor, de eleganţa mişcărilor.

Niciun rid, vreun semn sau vreo striaţie,¹⁰  – ne putem gândi la un tânăr din mitica epocă de aur, fără semne că ar putea îmbătrâni, trăind deci o tinereţe veşnică. Pe de altă parte, pielea este o hartă a sănătăţii organismului. O piele perfectă presupune o sănătate perfectă.

Şi-o sănătoasă, brună carnaţie.¹¹  – s-ar putea să fie şi o aluzie la mulatri. Mulatrii, ca şi alţi hibrizi au o frumuseţea neobişnuită.

Părea, a unui zeu frumos, dublură.¹²  – a fi sosia unui zeu, dublura sa e un semn de maximă frumuseţe. Asta dacă ne gândim la Apollo şi nu Hefaistos. Eroii au toate aceste calităţi. Treptat, personajul nostru s-a transformat într-un erou antic.

Niciun rid, vreun semn sau vreo striaţie,¹³ –atunci când e vorba de perfecţiune, ochiul caută imperfecţiuni.

Dar, pentru-un ochi comun, era tortură:¹⁴  – frumuseţea  perfectă, formele perfecte în general obosesc. O femeie frumoasă oboseşte privirea. Avem nevoie de imperfecţiune pentru a ne da seama de valoarea perfecţiunii. Am mai spus-o: pentru a ne extazia în faţa luminii, trebuie să putem vedea şi întunericul.

Părea, a unui zeu frumos, dublură¹⁵  – avem zei pentru că avem nevoie de perfecţiune. Tânărul nostru devine o dublură de zeu tocmai pentru că se apropie de perfecţiune.

Părea destins, desprins dintr-o gravură…¹⁶ – concluzia este una amară: nu suportăm perfecţiunea. Ne oboseşte, ne irită şi atunci va trebui s-o umanizăm, s-o urâţim. E vorba desigur şi de invidie, dar şi de un instinct natural, de o formă de apărare. Aşa încât e bine să prindem ca într-un insectar frumuseţea, s-o îngheţăm într-o gravură.

Rima pantumului este dublă: ABBA BAAB ABBA BAAB (rimă îmbrăţişată în toate catrenele)