Nu omul, ci timpul este decadent,¹

Cu existenţa sa mult prea boemă,²

Apune-n om, dar înfloreşte-n stemă:³

Nu spaţiul, ci timpul este – un continent.⁴

 

Cu existenţa sa mult prea boemă,⁵

Mult trecut şi viitor, deloc prezent;⁶

Nu spaţiul, ci timpul este – un continent:⁷

Nici orient, nici occident – emblemă.⁸

 

Mult trecut şi viitor, deloc prezent:⁹

E palimpsest şi nu simplă poemă¹⁰

Nici orient, nici occident – emblemă¹¹

Sublim îşi scrie în versuri testamentul.¹²

 

E palimpsest şi nu simplă poemă¹³

Sclav sieşi şi tot sieşi diademă;¹⁴

Sublim îşi scrie în versuri testamentul:¹⁵

Nu omul, ci timpul este decadent.¹⁶

Lucian Strochi

PANTUMUL TIMPULUI DECADENT

Nu omul, ci timpul este decadent:¹ –acest pantum este al doilea  dedicat timpului. Numai cuvântul şi dragostea se pot  compara cu el. Surpriza vine din a abordarea relaţiei timp-om. Afirmaţia este doar aparent paradoxală. Cronicarul Miron Costin spunea: Nu sunt vremurile sub om, ci bietul om sub vremi. Timpul devine un personaj, un protagonist.

Cu existenţa sa mult prea boemă,² –timpul pare a nu avea nicio responsabilitate, pare liber, ducând o existenţă boemă.

Apune-n om, dar înfloreşte-n stemă.³ –în realitate timpul ne cenzurează: apune în om”,dar are grijă să-i supravieţuiască în steme, acestea vorbind într-un limbaj heraldic, neschimbat.

Nu spaţiul, ci timpul este – un continent.⁴ –timpul este cel puţin la fel de complex decât spaţiul. Se ne gândim că fusele orare depăşesc dimensiunile unui continent, oricât de întins ar fi el.

Cu existenţa sa mult prea boemă,⁵ –timpul rămâne obiectiv, în opoziţie cu subiectivismul omului care acuză timpul de indiferenţă, de nepăsare, de neimplicare.

Mult trecut şi viitor, deloc prezent;⁶ –timpul este resimţit subiectiv de către oameni, prin analepse şi prolepse. Prin amintire şi anticipaţie putem domina trecutul şi viitorul, dar nu putem face nimic cu prezentul.

Nu spaţiul, ci timpul este – un continent⁷ –spaţiul nu se poate aglomera nu pot exista concomitent mai multe spaţii. Timpul este de fapt o funie de timpuri, ele coexistând: timp cronologic, biologic, psihologic, astral etc.

Nici orient, nici occident  -emblemă.⁸ –prin urmare roza vânturilor ne orientează doar în spaţiu, nu şi în timp. Nu există din punct de vedere al timpului orient şi occident, ci doar efigii, imagini, embleme, peceţi etc.

Mult trecut şi viitor, deloc prezent:⁹   – în comparaţie cu trecutul – cel puţin,  timpul prezent reprezintă foarte puţin ca durată. Dar prezentul este de fapt singurul timp concret, al acţiunii. Nu putem acţiona asupra trecutului decât tot prin prezent.

E palimpsest şi nu simplă poemă.¹⁰ –şi totuşi suntem tributari trecutului. Scrisul cel vechi ne urmăreşte în orice pagină nouă asemenea unui palimpsest.

Nici orient, nici occident  -emblemă¹¹ –timpul învinge spaţiul refugiindu-se  în  valori sigure, obiecte făurite de mintea, mâna şi inima sa.

Sublim îşi scrie în versuri testamentul.¹² –timpul pare a-şi trimite „ultimele dorinţe”, marca sa, prin forma şi valoarea obiectelor produse la un moment dat.

E palimpsest şi nu simplă poemă¹³ –fiecare obiect poate fi considerat un scris secret, informându-ne despre epoca în care a fost făurit. Un obiect de bronz va aparţine epocii bronzului şi nu epocii pietrei cioplite.

Sclav sieşi şi tot sieşi diademă;¹⁴ –timpul pare a se umili în faţa sa. În acelaşi timp va putea să se autopremieze, să se autoconsacre.

Sublim îşi scrie în versuri testamentul:¹⁵ –testamentul este un act grav, important, cu prevederi scumpe celor rămaşi. Timpul pare a-şi scrie un testament în fiecare clipă, el lăsând cu clipă de moarte viitorimii un mesaj despre prezentul unui trecut.

Nu omul, ci timpul este decadent.¹⁶ – câteodată timpul pare desuet, depăşit, decadent, aflat în  descompunere. Nu realizăm acţiunea timpului asupra noastră, dar remarcăm distrugerile pe care le face altor obiecte.

Rima este dublă, ABBA BAAB ABBA BBAA (primele trei catrene având rima îmbrăţişată, iar ultimul rima împerecheată).