Câteodată şi timpul comun e pervers:²

Inundă cu frunze uscate primăvara,³

De parcă ar gândi otrăvit şi invers,⁴

Un scorpion ce-şi duce-n coadă gheara.⁵

 

Câteodată şi pâinea se sparge în grâu,⁶

Statuile de bronz urlă amarnic la câini:⁷

Pietrele curg,⁸ le rămâne în spate un râu⁹

Şi păsări albe se ascund în mâini.¹⁰

 

Atunci şi caii se coboară-n ierbi,¹¹

Şi munţii par doar răsuflări grăbite,¹²

Şi falnici fagi adorm sub cerbi,¹³

Şi fulgere cu versuri par tivite.¹⁴

Lucian Strochi

INVERS¹ (ELEGIE)   40 –această elegie este nostalgică, vorbind despre un timp care nu mai curge asemenea acelor de ceasornic, ci invers.

Câteodată şi timpul comun e pervers:² –un timp care curge invers este unul pervers, încăpăţânat, aducând omului cele mai neaşteptate prejudicii.

Inundă cu frunze uscate primăvara,³ –toamna se varsă în primăvară. Iarna se poate întoarce, vara poate fi grăbită, dar toamna transformată în primăvară e un lucru mai greu de acceptat.

De parcă ar gândi otrăvit şi invers,⁴ –timpul se personifică, gândeşte invers, împotrivindu-se parcă naturii. otrava este şi ea o reacţie împotriva naturii aducând moartea.

Un scorpion ce-şi duce-n coadă gheara. Timpul nu mai este un şarpe care-şi înghite coada, un uroboros, ci un scorpion care ar otrăvi pe oricine, inclusiv pe el însuşi.

Câteodată şi pâinea se sparge în grâu,⁶ –toate procesele sunt inversate, schimbate, surprinzătoare. Prin urmare nu grâul se sparge în pâine, ci invers. Aluzie poate şi la fărâmituri, care seamănă cu boabele de grâu.

Statuile de bronz urlă amarnic la câini:⁷ –inanimatul devine animat. Statuile preiau atributele câinelui şi latră. Şi această imagine devine inversată.

Pietrele curg,⁸ –modificările produse de această perspectivă inversă transformă staticul în dinamic (pietrele curg)…

le rămâne în spate un râu⁹ –…iar dinamicul devine inert, static. (YRîul rămâne în urma piatrelor)

Şi păsări albe se ascund în mâini.¹⁰ –metaforă interesantă, inversă unei metafore banale (mâinile sunt păsări)

Atunci şi caii se coboară-n ierbi,¹¹ –aluzie la faptul că aceste animale, păscând, se „închină” ierbii.

Şi munţii par doar răsuflări grăbite,¹² –natura se umanizează, dar geologicul devine insignifiant, lipsit de măreţie.

Şi falnici fagi adorm sub cerbi,¹³ –o imagine interpretabilă: ori falnicii fagi devin pitici, încât încap sub burta unui cerb, ori cerb ii devin uriaşi, ca într-un basm sau un mit.

Şi fulgere cu versuri par tivite.¹⁴ – fulgerul, ca expresie a libertăţii, a nesupunerii, a imprevizibilului, se domesticeşte, intră în artă, îşi pierde sălbăticia şi superbeţea.

Elegia este scrisă sub forma a trei catrene, numărul versurilor (12) sugerând o relaţie temporală (12 ore, 12 luni), catrene vorbind despre anotimpuri. Rima este încrucişată: abab cdcd efef.