Aşa a fost, aşa va fi mereu,¹

Fulgerele au rămas de la celălalt zeu,²

Îngropate-n văzduh,³

Fără trup, doar duh,⁴

Ca nişte mine antipersonale,⁵

Pe regească, moartă cale,⁶

Peste care trec infanterişti celeşti,⁷

Sau ofiţeri în caleşti.⁸

Acum sunt doar fetuşi legaţi,⁹

Încă de cordonul ombilical, ca gemeni fraţi¹⁰

Şi de zâmbetul albastru al îngerilor,¹¹ cu chipuri

De stewardese,¹²

Pe sprânceană alese.¹³

Ce fericiţi sunt,

Nimeni nu va muri de bătrâneţe,¹⁴

Viitorul are mii de feţe,¹⁵

Pasărea de argint va naşte pui vii,¹⁶

Copacii vor naşte copii:¹⁷

Acum se vede, tot mai clar,¹⁸

Sub lunatic felinar,¹⁹

Luminiţa albă de la capătul tunelului,²⁰

Rotundă ca cercul inelului.²¹

O fetiţă mai încearcă,

În joacă parcă,²²

Ascunsă dup-o uşă,²³

Să-nveţe să meargă-o păpuşă,²⁴

Cu ambele picioare înainte,²⁵

Scrâşnind ca săbiile,²⁶

Săltat precum vrăbiile.²⁷

Pe nicovală,

Cu multă sfială,²⁸

Cineva îndreaptă curcubeul.²⁹

Lucian Strochi

LUMI SIDERALE  (ELEGIE) 110

Aşa a fost, aşa va fi mereu,¹ –aluzie la formula de incipit a basmului: „a fost odată ca niciodată.” Folosirea viitorului are rolul de a asigura eternizarea, în absenţa prezentului.

Fulgerele au rămas de la celălalt zeu,²  – aluzie la Zeus (Jupiter) cel care avea ca armă fulgerele. Zeul cel nou poate fi cel al Electricităţii. O statuie simbolică se află la Barajul de la Vidraru înfăţişând un om Care îmblânzeşte fulgerul. Altfel spus, energia se moşteneşte de la o epocă la alta, de la un suflet la altul.

Îngropate-n văzduh,³ –aşa cum pentru trup pământul este cel care îl primeşte, pentru fulger văzduhul poate fi mormântul fulgerului.

Fără trup, doar duh,⁴ –fulgerul este energie pură, fără o formă clar definită. Prin urmare, fulgerul nu are trup, ci doar duh.

Ca nişte mine antipersonale,⁵ –fulgerele globulare pot fi asemănate cu nişte mine antipersonale.

Pe regească, moartă cale,⁶ –calea lactee, sau o aluzie la versurile eminesciene: „Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă / Prin care trece albă regina  nopţii moartă”.

Peste care trec infanterişti celeşti,⁷ –vers interesant, oximoronul devenind posibil datorită „căii regale”.

Sau ofiţeri în caleşti.⁸ –ne aflăm într-o proiecţie retro, cu ofiţeri îmbrăcaţi în haine de paradă, mergând la şosea în „caleşti”. Caleaşca, trăsura, carul (de foc) sunt vezicule ale morţii (după Eliade).

Acum sunt doar fetuşi legaţi,⁹ –imaginea este de fapt cea a cosmonauţilor legaţi ombilical de vehiculul  lor, având furtunul de respirat singura lor legătură cu nava.

Încă de cordonul ombilical, ca gemeni fraţi¹⁰ –imagine mai greu de explicat, totuşi posibilă. Priviţi printr-o radiografie gemenii par a fi legaţi şi ei de un cordon ombilical, precum cosmonauţii.

Şi de zâmbetul albastru al îngerilor,¹¹ –există o cromatică a râsului. Când cineva râde prea sonor, se spune că are un râs colorat. Un zâmbet silit este un râs galben –spun francezii. Nimeni nu a văzut zâmbetul unor îngeri, dar el trebuie să fie albastru. Aluzie şi la Îngerul surâzător de la catedrala din Reims, devenit unul din simbolurile Europei.

cu chipuri

De stewardese,¹² –în general stewardesele sunt frumoase şi îmbrăcate în albastru pot fi considerate îngeri.

Pe sprânceană alese.¹³ –cred că o condiţie a alegerii unei stewardese într-o companie aeriană care se respectă este ca acea tânără să fie frumoasă.

Ce fericiţi sunt,

Nimeni nu va muri de bătrâneţe,¹⁴ –vers ambiguu, cu o decodare multiplă: nimeni nu va muri de bătrâneţe se poate referi la faptul că în Epoca Vârstei de aur, nimeni nu moare bătrân. O a doua accepţie este faptul că în cazul unui accident aviatic, nu mori de bătrâneţe.

Viitorul are mii de feţe,¹⁵  – la fel, un vers greu traductibil. Nefiind cunoscut, viitorul poate avea orice faţă, adică poate avea mii de rezolvări.

Pasărea de argint va naşte pui vii,¹⁶ –pasărea de argint poate fi avionul. Păsările pot fi, metaforic vorbind, puii săi vii. Sau o aluzie la un caz celebru în publicistica românească: ştirea că „o găină a născut pui vii.”

Copacii vor naşte copii:¹⁷ –într-o lume absurdă, totul este posibil. De asemenea într-o lume absurdă. Sau o lume în care cuvintele şi-au pierdut proprietatea de a denumi exact ceva. Sau e un exemplu de unde se poate ajunge cu gândirea de tip analogic.

Acum se vede, tot mai clar,¹⁸ – claritatea se poate obţine în urma unui proces evolutiv.

Sub lunatic felinar,¹⁹ –personificare, mai exact o reificare a universului, o schimbare a unor raporturi.

Luminiţa albă de la capătul tunelului,²⁰ –nimeni nu a văzut, conotativ vorbind, luminiţa de la capătul tunelului şi nu ştim deci dacă acea lumină e galbenă, portocalie sau albă. Nichita Stănescu vorbea de un „tunel oranj”.

Rotundă ca cercul inelului.²¹ –ironie. Sunt folosiţi trei termeni definind acelaşi lucru, respectiv ideea de cerc.

O fetiţă mai încearcă,

În joacă parcă,²²–din universul sideral, plonjăm acum în universul copilăriei.

Ascunsă dup-o uşă,²³ –marile mistere ale copilăriei se petrec la adăpostul uşii.

Să-nveţe să meargă-o păpuşă,²⁴ –pentru un copil, păpuşa este un obiect viu, un alt copil, care trebuie învăţat, educat, disciplinat, hrănit etc.

Cu ambele picioare înainte,²⁵ –e imitaţia mersului pe care o propune păpuşii un copil. Am văzut de multe ori această scenă, alternanţa paşilor fiind mult mai greu de realizat.

Scrâşnind ca săbiile,²⁶ –mersul păpuşii este un mers de robot, un mers mecanic, „scrâşnit”.

Săltat precum vrăbiile.²⁷ – vrăbiile şi alte păsări de mici dimensiuni, nu păşesc, ci ţopăie, saltă.  În lumea animalelor, doar cangurul se deplasează aşa.

Pe nicovală,

Cu multă sfială,²⁸ –misterul pătrunderii în celor două universuri tangente sau chiar secante este un miracol pur.

Cineva îndreaptă curcubeul.²⁹ –prin urmare e posibilă şi îndreptarea curcubeului.

Această elegie se bazează pe nostalgia pe care o resimţi fie îndepărtându-te de cotidian, de imediat, fie apropiindu-te de universul copilăriei.

Rima este în general împerecheată, cu câteva versuri fără rimă cu rol contrapunctic. Rimele sunt de fiecare dată altele, de la aa la oo.