Veniră poeţi din străine, depărtate ţări,¹¹ –exagerare. Dar pentru acea epocă,   Orientul fiind împărţit în diferite califate, emirate, ţări , putem vorbi şi de „depărtate ţări”. Sau, păstrându-se tonul de basm, „depărtatele ţări” sunt cele care sporesc  misterul.

plini de mirări, căci nimeni nu se gândise,¹² –vestea unui concurs „internaţional” îi surprinde pe toţi, maqama fiind în general mult mai redusă ca participare.

pe pământ şi în vise,¹³ –adică atât în lumea reală, cât şi în cea virtuală, imaginară.

să se întreacă-ntre ei, poeţii.

Veniră Hafiz,  cu încă un tiz, Hafez,¹⁴ –am lămurit „confuzia”. Aici ea pare voită, tocmai pentru a amplifica numărul participanţilor.

poet plin de miez, Saadi¹⁵ – Saadi, pe numele său adevărat Abu Muhammad al-Din bin Abdallah Shirazi (1210, Şiraz, d.1292) este unul dintre cei mai importanţi poeţi persani. Este autorul a două vaste culegeri: Golestan (Grădina Florilor) şi Bustan (Grădina Fructelor), dar şi a altor scrieri, însumând sute de gazeluri şi catrene.

ce scrisese deunăzi Bustanul, nu trecuse încă anul şi Omar Kayyam,¹⁶ –dacă Golestan este scris sub formă de proză ritmată şi adesea rimată, Bustan este scris doar în versuri, cuprinde aproximativ 4000 de strofe şi e divizat în zece capitole. Omar Khayyam este o prezenţă constantă a acestor maqame, poate şi pentru că opera sa este relativ bine cunoscută în Europa.

 cel născut în Nişapur,¹⁷ –oraş în nord-estul Iranului, cu peste 200000 de locuitori.

 între poeţi cel mai pur,

Ibn Haldun¹⁸ – Ibn Haldun  a scris mai puţin versuri, dar are cugetări, aforisme extrem de  actuale.

 – cel pe jumătate geniu, pe jumătate nebun,

Al Gahiz,¹⁹ – Al Gahiz era renumit pentru urâţenia sa. „Gahiz” înseamnă de altfel „Holbatul.” Poate de aceea i se atribuie o descendenţă nonarabă.

se spune din neam de kirghiz,

Abu Nuwas,²⁰ – Abu Nuwas a trăit la curtea califului Harun al-Rashid. A devenit personaj folcloric, jucând rolul bufonului. E considerat poet yemenit, alături de Imru al-Qays şi Hassan ibn Thabit formând triunghiul de aur al poeziei clasice din Yemen.

 cel cu minunat, unic glas,

Abu Mutanabbi,²¹ –Abu al Tayyib Ahmad ibn al-Husayn aş-Mutanabbi s-a născut în oraşul Kufa din Iak, dar se consideră şi el yemenit. Avea memoria lui Iorga. A trăit printre beduini, considerându-i pe aceştia vorbitorii celei mai pure limbi arabe. Are admirabile descrieri de natură. Poezia sa are un caracter gnomic.

 cel mai vestit dintre arabi, Ibn Sina²² –numele adevărat este Abu Ali al-Husayn ibn Abd Allah ibn Sina al- Balkhi, cunoscut în întreaga lume sib numele de Avicenna.

 zis Avicena,²³ –Avicenna (980-1037 a fost filosof, scriitor, medic, cercetător al naturii, şiit de origine tadjic-persană. A fost interesat şi de astronomie, alchimie, chimie, psihologie.

învingător la Atena,²⁴ –a fost numit de arabi „al treilea Aristotel”.

 Ibn al Nadim,²⁵  –spirit enciclopedic,  a scris despre bibilonieni, egipteni, indieni, creci, bizantini, arabi. A scris despre nestemate, palmieri, despre magie etc. A scris zece maqalat-uri (discursuri) celebre.

poet sublim,

 califul Al Mu^,tamid,²⁶ –a domnit la Sevilla şi o vreme la Cordoba. A iubit o sclavă, pe care a elibera-o şi a luat-o de soţie. Foarte capricios, dar şi foarte generos.

 poet mare, dificil individ, Ibn al Muqaffa,²⁷  – poet iranian, a tradus în arabă fabule, dar şi Epistola despre tovărăşie.

 venit din Jaffa, ce cântase cel mai bine carafa,

Abu Firasal,²⁸  – aluzie la faptul că a fost numit de vărul său Sayf al-Dawla, sultanul Siriei, guvernator.

versului amant şi vasal, şi mulţi alţii, pe care nu i-am putut reţine, cei mai buni din lume, în metafore şi rime.

Al Hariri ibn Haman,²⁹ –este unul din creatorii maqamei. Se spune despre el că a „îngheţat maqama”.

 bătrânul, stăpânul, divinul³⁰ –Al Hariri nu era atât de bătrân, a trăit între 1054 şi 1122 (deci 68 de ani), dar se bucura de o reală autoritate.

 le spuse:

-Să fie trandafirul, roza, cuvântul ales, în doar trei rânduri, versuri cules.

Şi iată ce au scris poeţii, pe hârtie, să se ştie, pe lut, pentru-un mereu început, pe papirus egiptean, să rămână peste an şi an: 1.trandafirul/ a fost descoperit într-o peşteră/ într-o lacrimă 2.clopot/ topit de propriul său/ sunet 3.floarea/ mirilor morţi/ purtată în dinţi 4.poetul/ scrie poemele/pe petale înmugurinde 5.proba / că şi îngerii/au sex 6.albastrul/ca floare-a /absenţei 7.se / înmulţeşte /prin sărut 8.pipa /lui /odin 9.doar el/lasă umbră/pe lună 10.rugă /sau /aplauze 11.ochiul /poetului/orb 12. visul /centaurului /îndrăgostit 13.nesupus /sân /de fecioară 14.singura /floare /îngenunchiată 15.rană /absolută /gură de incendii 16.barocul/jocul /ghiocul 17.revolta/fondului nostru/vegetal 18.unghiile /aurorei /cu degetele subţiri 19.măcel/de fluturi/descântaţi 20. cenuşa /zilei/viitoare 21.şi striga /rouă /rană 22. Despicând /o sabie /de samurai 23.numele /tău /de alint 24.pianul /mnemotehnic /ară prin grădină 25. lemn /de altar /roşu sidef 26.funia /de nisip /a veşniciei 27. doar tu /ai dreptul /să te tatuezi 28.plânge /lacrimă/de sânge 29. solzii  /unui peşte/celest 30. /nesomn /în ochiul /arcaşului³¹–aceste scurte poeme, aproape haikuuri (toate au doar trei versuri) au apărut întâi în volumul Totul despre mine apărut la Editura Timpul, Iaşi, 2002. Am plecat de la numele de trandafir care în neogreacă înseamnă „treizeci de foi” , adică treizeci de petale şi am scris pentru fiecare petală un scurt poem. E vorba de metafore, de încercarea de a prezenta acelaşi obiect în mai multe imagini (ipostaze). Ideea mi-a venit citind poezia Cioara de G. Topârceanu (o suită de comparaţii, o cascadă de imagini) şi unele scrieri ale lui Jorge L. Borges.

Evident, poemele trebuie citite şi interpretate unitar.

După ce citiră şi se sfătuiră, Al Hariri ibn Haman, Abu Harvash şi Al Hariri vorbiră:

– Cum ne se poate desparte, viaţă cu moarte, cuvântul cu vântul, focul cu jocul, norocul şi sorocul, aşa nu se pot desparte, ca rânduri dintr-o carte, aceste metafore versuri, pline de-atâtea imagini şi înţelesuri.³² –este şi avertismentul celor trei poeţi: „priveşte şi primeşte şiragul nu perla sau mătania”.

Le vom închide, pentru lumea viitoare, pe fiecare în parte,  într-o carte, pe drept nemuritoare.³³ –contradicţie. Vrăjiţi de frumuseţea versurilor, cei trei vor să le închidă într-o carte, „pe fiecare în parte”.

Ăsta ne fuse gândul nostru, drept şi înţelept”.³⁴ –nu e vorba de o autoapreciere, ci de o formulare conclusivă.