Azi mă gândii că norocul o să mă pască,⁹ –se remarcă monorima, precum şi  omonimia.

că sufletul meu nu e iască¹⁰ –iasca este un simbol al uscăciunii.

şi tot ce e vers,¹¹ – aluzie la maqamă: chiar dacă ea este proză rimată şi ritmată, versul este cel care impresionează.

 tot ce e mers,¹² –prin „mers” se înţelege „cale”, „traiectorie”.

 mereu merită un drum,¹³ –„drumul” înseamnă „călătorie”, dar şi „iniţiere”.

 chiar de e fum.¹⁴ –prin „fum” înţelegem „iluzoriul”, „zadarnicul”, „inutilul.”

Ajunsei cum spusei într-un târziu,¹⁵ –orice drum se sfârşeşte, temporal, la apusul soarelui.

 undeva în pustiu,¹⁶ –pustiul este dominant în Arabia. E vorba despre o oază, un ued.

fumuriu,¹⁷ –adică producând fum, nu de culoarea fumului.

încă viu,¹⁸ –înţelegem că e vorba de un foc, prin urmare prezenţa umanităţii.

la un bătrân,¹⁹ –bătrânul reprezintă înţeleptul, vrăjitorul, proorocul.

ce era peste toate stăpân,²⁰ –autoritatea lui este maximă, atât asupra oamenilor, cât şi a celorlalte obiecte.

şi care ne zise:

– Pentru cei care cred în vise²¹ –adică pentru cei care mai au iluzii.

 învinse²², – visele sunt învinse atunci când ajung realitate.

 în verb,²³ –la cei vechi, prin „verb” se înţelegea atât „mişcare”, cât şi „cuvânt” (nume).

în herb²⁴ –herbul are ca sinonime stema, blazonul, emblema, dar şi, conotativ, origine, neam nobil.

şi în cornul de cerb,²⁵ –cornul de cerb reprezintă prin sinecdocă regnul animal.

acerb,²⁶ –adică încrâncenat.

deschid această nobilă luptă,²⁷ –e vorba de lupta, disputa de idei.

ruptă²⁸ –venită din vechime.

din cronici şi vremi: pe cine chemi, prea cinstite Rashid:²⁹  muză, buză, vorbă lehuză?³⁰ –Rashid este întrebat (nu ştim de cine, poate de către „bătrân”) pe cine se bazează: pe inspiraţia de moment, pe gura care l-a ajutat întotdeauna, pe vorba care tocmai a născut adevărul?

Mă înclinai,³¹ –urmează povestirea lui Rashid, care începe, în spirit oriental cu o înclinare a capului şi a trupului.

eram în serai³² –ambiguitate: serai înseamnă atât palat, cât şi apartamentul cadânelor, precum şi şură, şopron, cămară, hambar.

şi spusei cu temei:³³ –sigur, aşezat, apăsat.

Aşadar, aşa dar Ashad ar da…³⁴ –joc de cuvinte, ligamente, probând virtuozitatea lingvistică.

Al Hariri ibn Haman,³⁵ –aflăm numele real al „bătrânului”

 bătrânul, stăpânul, spânul, divinul³⁶ –aceste apoziţii   întăresc precum titlurile de nobleţe autoritatea bătrânului poet:

 îmi spuse:

-Cuvintele-s apuse, răpuse, supuse.³⁷ – monorimă.

 Cine ar îndrăzni să-l înfrunte pe poet în astă, fastă zi a sa?

Se înclină Abu Harvash:

-Şi-n soare unsoare ninsoare lin are ca alinare…³⁸ –alte jocuri lingvistice, bazate pe eufonii, aliteraţii.

Al Hariri se înclină şi el:

– Fiul al deşertului şi copil al profetului, arma poetului, înfruntă zgura –  şi să învingă şi soarele, marele.³⁹ –apoziţii de tip metaforic, cu funcţie de descântec.

Atunci Emirul al Saddam ibn Saddam suspină şi se înclină:

-Până acum am auzit de drum, de fum, de soare, de ninsoare, de cuvinte. Preacinstite Harun, preluminate Abu Havash, aţi putea alcătui, iavaş,⁴⁰ –adică alene, lin, agale, domol, încet etc. Provine din turcă: yavaş.

 un răvaş,⁴¹ –scrisoare scurtă, cu o  destinaţie precisă. Răvaşul se pune uneori în plăcinte. Are rolul biletelor de papagal. Prin extindere de sens. Orice scriere.

 cu cuvinte ce-ncep cu litera numelui meu sau cu a soarelui zeu?

Mă-nclinai şi spusei cu temei:

-Să încerc eu. Şi spusei: Salvându-şi scutul stratagemă sub stâlp solar surpând sicilii sfidând suav străvechi sigilii satanic stârv stă semnul stemă.⁴² –acest text apare de mai multe ori în opera mea, inclusiv în volumul plurilingv Cuvântul cuvânt. Despre acest text am vorbit şi altădată, el fiind rodul unui pariu cu mine însumi, la o întâlnire cu cititorii.

Emirul se miră şi mă iscodi:

-Dar pe limba celor latini ai putea traduce aceste verbe versuri pe drept nemuritoare?

Cerui îngăduinţă şi, după oarecare stăruinţă, scrisei, întru a poemului biruinţă: scutum suum servans stratagema subter solare stabilimen silices subruens suaviter saecularia sigilla superspectans satane seaxum stemma signum stat.⁴³ –traducerea în latină a textului meu aparţine profesoarei de latină Iulia Cute-Petric, cea care a asigurat echivalenţa în limba latină a volumului Cuvântul cuvânt.

Fui premiat,  cu aur curat, aplaudat, după cuviinţă, pentru biruinţă, ştiinţă şi elocinţă, poet al cerului,⁴⁴ –Evul mediu are plin de asemenea apoziţii, ele având rolul de a impresiona cititorul sau auditoriul. Un exemplu în acest sens este Paracelsus. Poet al cerului este supremul titlu la care poate ajunge un poet.

nobil al adevărului,⁴⁵ –poetul trebuie să cultive în versurile sale adevărul poetic (nu cel filosofic, ştiinţific, matematic).

frate al misterului,⁴⁶ –versurile trebuie să fiu enigmatice, poetul   să fie ezoteric, misterios, ermetic, enigmatic etc.

părinte al versului⁴⁷ –adică demiurg.

 şi etalon al mersului,⁴⁸ –aluzie la piciorul metric, la măsură.

pentru toate cămilele,⁴⁹ –cămila este un element esenţial pentru viaţa arabului. Cămilele păşesc egal.

cât vor mai fi în vară zilele.⁵⁰ –formulă de basm.

Dar în ued,⁵¹ –termenul în arabă este wadi şi desemnează valea şi albia secată a unui râu sau pârâu în zonele aride din Africa de nord, orientul mijlociu şi Peninsula Iberică. Uedurile aduc apă doar după ploi esenţiale. Totuşi „ued” înseamnă de multe ori „viaţă”, permiţând existenţa unor aşezări umane.

se auzi un ţipăt de ied,⁵²  – e vorba de strigătul vieţii, primul strigăt.

ce abia se născuse.⁵³ –puiul ia contact dureros pentru prima oară cu aerul.

Şi cuvântul meu se duse,⁵⁴ –în faţa adevărului vieţii, naşterea, cuvântul dispare.

parcă nicicând nu fuse.⁵⁵ –paradoxal, cuvântul este efemer, nu şi viaţa.

Toate aceste patru maqame au şi un tâlc: importantă nu e întrecerea, ci pregătirea pentru această întrecere, nu câştigătorul, ci participantul.