CORNEL PAIU: În cadrul unei întrevederi, cu domnul dr. Dan-Gabriel Arvătescu, medic, scriitor şi nepreţuit prieten, am primit de la domnia sa revista „Antiteze”, nr. 1-2/ 2017, cu referirea: „Prietene, ţi-o dau ţie, eu am citit-o!”. Deseori, în cadrul întrevederilor cu domnia sa, avute pe parcursul anilor, în răgazul oferit de gărzile deloc uşoare din Spitalul Municipal de Urgenţă Roman, domnul doctor mă onora cu astfel de gesturi. Revista îi fusese oferită, în acelaşi ambient, de diriguitorul acesteia, istoricul şi criticul literar Cristian Livescu. Mă bucur totdeauna când primesc o carte sau o revistă. Cu acelaşi prilej, domnia sa, îmi spune că-mi va oferi şi revista „Salonul Literar”, lăsată şi pentru mine, în custodia domnului doctor, de către scriitorul Ioan-Culiţă Uşurelu, aflat, în trecere prin Roman. În fine, revista pe care deja o aveam în posesie, îmi prilejuieşte o întrebare dedicată lui Ion Creangă, o primă impresie fiind aceea că numărul îi şi este dedicat. Astfel, editorialul excelent redactat de distinsa Raluca Naclad, deschide şirul textelor dedicate scriitorului, texte generate de sărbătorirea în Neamţ a 180 de ani de la naşterea humuleştean de valoare naţională şi universală, de care am mai făcut amintire în interviul nostru. Între aceste articole şi secvenţele amintim: „Eveniment Creangă – 170, Dumitru Radu Popescu, laureatul ediţiei I a Premiului Naţional pentru Proză „Ion Creangă – Opera omnia”, Impresii, opinii, consemnări: Nicolae Manolescu, Nicolae Breban, D. R. Popescu (dialoguri de Violeta Simina Moşu), Dumitru Radu Popescu, Ivan Turbincă merge mai departe, Constantin Tomşa, Semne ale preţuirii lui Ion Creangă în Judeţul Neamţ, Ana Vîrlan, Popa Duhu de Ion Creangă – încadrarea în canonul povestirii. „Creangă e valoros în primul rând pentru ştiinţa lui de a râde de urâtul vieţii.”, spune Raluca Naclad, în editorialul său, intitulat simplu şi original „Creangă, terapeutul”. Aşa să fie?

LUCIAN STROCHI: Orice scriitor mare este un taumaturg, un terapeut. Mai ales dacă este un umorist. Râsul lui Creangă este sănătos, sincer, molipsitor. Dar farmecul lui Creangă vine din limbajul său. Daniel Drăgan a încercat să „spargă” acest limbaj,  într-un joc inteligent, prezentând întâmplările din Amintiri într-un limbaj juridic (efracţie, exchibiţionism, furt calificat, distrugerea unui imobil, acte de terorism etc.). A propus unor directori de şcoli să primească un asemenea elev în unitatea lor de învăţământ. A fost refuzat politicos, dar ferm. Când le-a spus că e vorba de Ion Creangă….