ODA DESPRE NATURA SI OM (1)

Mut de admiraţie,1 despre natură,

Nu pot spune decât lucruri cu jumătate de gură,2

De unde începe şi unde sfârşeşte:3

Totul se despică în coadă de peşte.4

Cum de creşte, ceea ce creşte.5

Există cu adevărat moarte,6

Sau totul se-mparte, desparte?7

Întregul e întreg şi partea e parte?8

Există sacru, există profan,9

Există clipă, există an,10

Există haos, ţesut diafan,11

Există legi, legile firii,12

Ce rost are cerul, ce rol trandafirii?13

Există Ziditor şi zidire,14

Nuntă celestă, mireasă şi mire.15

Care ne este adevăratul, statornicul chip,16

Suntem duh divin, eroi sau doar fir de nisip?17

Aceste întrebări şi multe alte asemeni,

Mi le-a pus unul din gemeni,18

Un copil,

Într-o zi de april,19

Când natura se răzvrătise,20

Se acoperise de colb, se-nvelise în vise…21

Ce să-i spun, ce să-i răspund,

Ceva definitiv, ceva profund?22

Suntem o piatră pe prund,23

Suntem şi bob de nisip,24

Anonim fără nume sau chip,25

Dar, în egală măsură,

Suntem un etalon în natură:26

Doar în noi, creaţia se poate-oglindi,27

Doar prin noi, universul poate gândi,28

Doar prin noi, se frânge, răsfrânge,29

Doar prin noi, poate râde sau plânge30

(Adevăruri banale, cuvinte prea mari,

Ca să fie poetice, univers sau creaţie,31

Dar nu poţi avea, mereu şi mereu, starea de graţie).32

(Pruncul adormise,

Se albise

Şi albise,

Chiar şi marele Ulise:33

Pânza albă îi murise,34

Penelopa îi ucise, 35

Vise lise,36

Zări promise.)37

Lucian Strochi