STAMPA IN BIBLIOTECA (COLECTIA: CARTI ALBUME, STAMPE, HARTI) (3)
se certa cu Aristotel33 –Aristotel (n.384-322 î.h.) a fost unul dintre cei mai importanţi filosofi ai Greciei Antice. Disputa cu Dante este o trimitere fantezistă, ironică.
Pentru premiul Nobel.34 – evident, nici Dante, nici Aristotel nu auziseră de premiul Nobel.
Shakespeare35 –William Shakespeare (1564-1616) poet şi dramaturg englez, cel mai mare scriitor al literaturii de limbă engleză, supranumit „bardul din Avon”. Autor al unor piese istorice şi comedii celebre. A scris valoroase Sonete. A publicat şi trei poeme narative: Venus şi Adonis, Violul Lucreţiei, Plângerile unui îndrăgostit.
Căuta un fir36 –aluzie poate la piesa „Hamlet”, care poate fi considerată şi o piesă poliţistă.
Pentru Agatha Christie,37 –Agatha Christie (Agatha Mary Clarissa, Lady Mallowan (1890-1976) celebră autoare de cărţi poliţiste, cel mai tradus scriitor din toate timpurile.
Iar Petrarca,
Parcă venise cu barca,
Cu Calderon de la Barca38 –Francesco Petrarca (1304-1374) a fost un prozator, poet şi umanist italian. Opera sa principală este Canţonierul. A scris mult şi în limba latină. Calderon de la Barca (1600-1681) important poet şi dramaturg italian. Cea mai cunoscută piesă a sa este La vida es sueno (Viaţa este vis).
Şi reclama că se terminase lacryma christi.39 – specialitate italiană de vin alb. În traducere „lacrima lui Hristos”. Conform unei legende, lacrimile lui Hristos au căzut pe pământ în apropierea Vezuviului.
Contele Tolstoi40 –e vorba de Lev Tolstoi, autorul romanelor Război şi pace, Anna Karenina, Învierea etc. A luptat pentru desfiinţarea iobăgiei.
Duhnea ca un mujic a mujdei de usturoi,41 –a fost adeptul traiului simplu, auster, frust. De aici şi aluzia.
Iar Longfellow42 –Henry Wadsworth Longfeloww (1807-1882) poet american, Autorul volumelor Glasurile nopţii, Balade şi alte poezii, Poeme despre sclavie şi Cântarea lui Hiawatha.
Îşi dorea cu ardoare un costum nou;
Hemingway 43 – Ernest Miller Hemingway (1899-1961) este unul dintre cei mai importanţi prozatori americani, laureat al Premiului Nobel în 1954. Printre scrierile sale: Bătrânul şi Marea, Fiesta, Bărbaţi fără femei, Adio, arme, Învingătorul nu ia nimic A avea şi a nu avea, Pentru cine bat clopotele, Zăpezile de pe Kilimanjaro.
Căuta un gay44 –Hemingway era renumit pentru relaţiile sale cu femei, prin urmare nu era homosexual.
(să-l facă personaj fireşte);
Balzac,45 –Honoré de Balzac (1799-1850) unul dintre cei mai importanţi prozatori francezi, autorul Comediei umane (95 de volume terminate!). Printre titluri: Louis Lambert, Eugenie Grandet, În căutarea absolutului, Moş Goriot, Iluzii pierdute, Femeia de treizeci de ani, Cesar Birotteau, Verişoare Bette, Vărul Ponce, iluzii pierdute, Strălucirea şi suferinţele curtezanelor, Ţăranii, Pielea de sagri, Seraphita, Crinul din vale.
În frac,
Se-ascundea într-un sac,46 –Balzac a fugit mereu de creditori.
De haiduci, de turci, de cazaci,
De o mie şi unu de draci;47 –trimiteri false, ironie.
Stendhal48 – pe numele adevărat Henri-Marie Beyle (1783-1842), autorul unor romane precum Roşu şi negru, Educaţia sentimentală, Viaţa lui Henri Brulard, Mănăstirea din Parma, Lucien Lewen, Amintirile unui egoist.
Era beat într-un asemenea hal,
Că vroia să se urce pe-un cal
Şi să plece la luptă,
Cu cămaşa ruptă,
Cu goţii, sau cu galii, cu tătarii,
Alături de Mata Hari;49 –trimiteri ironice, subiectele lui Stendhal sunt cu totul altele, singurul roman parţial de război fiind Mănăstirea din Parma. Mata Hari (Margaretha Geertruida Zelle)(1876-1917) dansatoare, curtezană şi spioană în serviciul Franţei şi apoi al Germaniei. A murit în faţa unui pluton de execuţie francez în 15 octombrie 1917.
Eminescu Mihai50 –poetul nostru naţional. Singurul volum antum este Poesii (1883, pe copertă 1884).
Rupea frunzele în rai;51 –Eminescu este un poet puţin religios (doar trei texte intră în această categorie”.
Victor Hugo52 –Victor Hugo (1802-1885) poet, prozator şi dramaturg francez. Una dintre cele mai răsunătoare nume ale literaturii franceze. A scris Mizerabilii, Notre Dame de Paris, Oamenii mării, Omul care râde, Orientalele, Pedepsele, legenda secolelor, Cromwell, Hernani, Ruy Blas, Regele petrece. La funeraliile sale au participat două milioane de oameni.
Se-ncăierase cu Michelangelo,53 –alături de Leonardo da Vinci, Michelangelo Buonarroti (1475-1564) unul dintre titanii Renaşterii italiene. A fost pictor, sculptor, arhitect şi poet. A pictat Capela Sixtină, Sfânta familie, a sculptat David, Moise, Pieta, a scris sonete şi madrigale.
Iar Dickens,54 – Charles Dickens (Charles John Huffam Dickens (1812-1870) romancier englez, a scris Oliver Twist, Nicholas Nickleby, David Copperfield, Marile speranţe etc.
Mormăia fără sens,
Ceva despre mater dolorosa55 –mater dolorosa se traduce prin „maica îndurerată” şi e legată de un episod dramatic, când, simbolic, Fecioara Maria este săgetată în inimă cu şapte săgeţi. De fapt e o sintagmă din imnul Nativităţii, intitulat Stabat Mater. Acest imn a fost scris se pare de Iacopo da Todi, iar muzica lui de către Johann Sebastian Bach, Palestrina, Scarlatti, Pergolesi, Boccherini, Franz Liszt, Rossini, Schubert, Joseph Haydn, Dvorak, Verdi, Karol Szymanowski, Poulenc, Arvo Part, fiind cea mai longevivă partitură cunoscută. Trimiterea la această operă este fantezistă şi ironică.
Şi planul Barbarossa.56 –de fapt Operaţiunea Barbarrossa (Unternehmen Barbarossa); a fost numele de cod al operaţiunii militare de invadare a Uniunii Sovietice de către Germania nazistă. A fost cea mai mare invazie din toate timpurile şi a fost marcată de multe „superlative”. Numele îi vine de la împăratul german Frederic Barbarossa (1122-1290) al Sfântului Imperiu Roman. Şi această trimitere este fantezistă.
Dostoievski Feodor57 – Feodor Mihailovici Dostoievski (1821-1881) este, alături de Tolstoi şi Puşkin, unul dintre cei mai importanţi scriitori ruşi. A scris Crimă şi Pedeapsă, Idiotul, Amintiri din Casa morţii, Fraţii Karamazov, Demonii, Însemnări din subterană, Oameni sărmani, Adolescentul etc.
Cânta de of şi dor
O doină oşenească;58 –aluzie poate la Oameni sărmani.
Rilke Maria59 –după naştere, scriitor ceh de limbă germană (1875-1926) pe numele adevărat René Karl Wilhelm Johann Maria Rilke, cunoscut în întreaga lume ca Rainer Maria Rilke. E considerat scriitor austriac. A scris poezii, povestiri, un roman, studii de estetică şi critică. Printre operele sale: Cartea imaginilor, Ceaslov, Cântul de iubire şi moarte a stegarului Christoph Rilke, Viaţa Mariei, Însemnările lui Malte Laurids Brigge, Elegii duineze, Sonete către Orfeu etc.
Îşi scosese ia
Şi era gata, gata să nască.60 –trimitere ironică, probabil şi pentru că se numea şi Maria.
Acum scriitorii vorbeau culcaţi pe perne,
În limbi moderne,61 –poziţie pe care o foloseau grecii şi romanii, considerată ca fiind comodă. Limbile latină, greacă, ebraică sunt considerate limbi clasice. Limbile moderne sunt limbile vorbire astăzi.
Industrializate,
Parfumate,
Computerizate…62 –din nou aprecieri ironice.
Dar, spre sfârşit, stând într-o rână,63 –aceeaşi poziţie, dar „tradusă” în română, într-un cuvânt neaoş.
O dădură şi-n limba română.64 –din nou ironie. Limba română devine pentru aceste genii ale umanităţii, limba universală.
Apoi luna a intrat într-un nor
Şi înspre mine,
Fără ruşine,
Ca-n vis, venea un miros adormitor…65 –trimitere ironică la Marcel Proust şi la „prăjitura” sa.
Totuşi, am mai văzut cum ploua cu îngeri trişti:66 –adaptare după un tablou al lui Rene Magritte, numai că la el „plouă” cu oameni.
„Eşti în pagini aurii, deci exişti!”67 –acest vers este sloganul cu care apărea, publicitar, Paginile aurii. Evident, stupizenia e totală, chiar dacă e vorba în acele pagini de adrese utile, de firme serioase.
Această „stampă” a fost descoperită de scriitorul Dumitru Radu Popescu pe biroul directorului de atunci al Teatrului Tineretului, actorul Cornel Nicoară, cu care eram prieten. A citit textul, a citit şi câteva povestiri, mi-a şi scris o prefaţă despre acele povestiri, iar despre această stampă mi-a spus că e foarte interesantă şi că ar trebui să scriu şi… teatru. „Eşti în pagini aurii, deci exişti” apare în finalul fiecărui Cânt din Monere (în XXI, cu excepţia ultimului cânt care este un „testament”) ca un refren sâcâitor. Această stampă a apărut pentru prima dată în volumul Monere din 2000, reluat în 2002.
Rimele din stampă sunt extrem de diferite: monorimă, rimă interioară, rimă îmbrăţişată, împerecheată, încrucişată. Se subliniază şi formal o „polifonie a vocilor.”
Personalităţile din bibliotecă sunt toate cunoscute unui cititor obişnuit şi cuprinde: trei greci (Tucidide, Demostene, Aristotel), trei englezi (Shakespeare, Agatha Christie, Charles Dickens), trei francezi, (Balzac, Stendhal, Victor Hugo) trei italieni (Dante, Petrarca, Michelangelo), doi americani (Longfellow, Hemingway), doi ruşi (Tolstoi, Dostoievski), un spaniol (Calderon de la Barca), un austriac (Rainer Maria Rilke), un român (Mihai Eminescu).
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.