Mă  amprentează¹

O toamnă trează,²

Cu tinctura nucilor.³

Stele galbene cad,⁴

Din vârfuri de brad,⁵

În noaptea eunucilor.⁶

Dimineaţa, fără veste,⁷

Coroanele-au rămas fără zestre.⁸

E brumă pe statui⁹

Ecvestre.¹⁰

Miros de gutui¹¹

Şi-un vis albastru, de pe creste,

Bate în ferestre.¹²

Lucian Strochi

Autumnală (Stampă)  

Mă  amprentează¹ –şi această stampă o datorez unor imagini din copilărie. Tata nu mă lăsa să culeg „de pe jos” fructe, dintr-o mândrie pe care nu i-am înţeles-o niciodată. Ajuns sub un nuc într-o toamnă, am găsit câteva zeci de nuci, învelite încă în coaja lor verde, bătând spre negru. Am cules acele nuci, le-a curăţat, le-am spart şi am mâncat miezul lor dulce-amărui. Numai că degetele mele erau pline de tinctura iodului şi eu nu ştiam cum să mă spăl, ca să nu vadă nimeni „furtul”. Mă simţeam ca un hoţ, pus la poliţie să-şi lase amprenta degetelor pe hârtia albă. (Asta mai târziu însă). Degetele m-au trădat şi atunci am realizat că nu poţi ascunde ceva cu adevărat, fără să laşi vreo urmă.   Am fost convins că toamna procedează asemenea unui poliţist anchetator şi mă amprentează. De fapt, nu ştiam dacă nu cumva eu sunt hârtie, sugativa prin care, amprentându-se, toamna se mărturisea vinovată.

O toamnă trează,² –cred într-o luciditate a naturii, implicit a toamnei. În faţa invaziei umane, ea se apără. Evident, e vorba de o personificare.

Cu tinctura nucilor.³ –sunt desigur multe tincturi, dar cea de iod e cea mai cunoscută.

Stele galbene cad,⁴ –în copilărie credeam că stelele sunt galbene, prin analogie cu soarele şi cu luna.

Din vârfuri de brad,⁵ –aveam senzaţia privind printre brazi, că unele stele cad în pădure şi-mi propuneam ca a doua zi să le caut.

În noaptea eunucilor.⁶ –noaptea este a eunucilor, întrucât ei sunt paznici perfecţi, totdeauna de gardă, nescăpând nici un amănunt din harem.

Dimineaţa, fără veste,⁷ –şi totuşi miracolul se produce noaptea, înşelând vigilenţa paznicilor. Frunzele cad.

Coroanele-au rămas fără zestre.⁸ –e vorba desigur de coroana copacilor.

E brumă pe statui⁹ –nu ştiu dacă e vorba de brumă sau de o oxidare sau mai degrabă o carbonatare a bronzului, carbonatul bazic de cupru fiind cel care înverzeşte statule.

Ecvestre.¹⁰ –statuile ecvestre sunt cele mai impresionante statui.

Miros de gutui¹¹ –gutuiul este fructul specific toamnei. Are un miros unic, înecăcios.

Şi-un vis albastru, de pe creste,

Bate în ferestre.¹² –nu cred că greşesc spunând că, toamna, cerul este mai albastru ca oricând.

Autumnală este un text redus ca dimensiuni. Totuşi întâlnim mai multe tipuri de rimă: împerecheată, îmbrăţişată, încrucişată.