GLOB TERESTRU (STAMPA) (2)
GLOB TERESTRU (STAMPĂ)
Cumpăr, pentru un prieten, un glob terestru, luminat
De dinăuntru, adică o veioză scumpă, de mână lucrat;1 –această stampă este de fapt scrisă sub formă de proză ritmată şi rimată. Are şi un epic destul de consistent, dar liricul se insinuează treptat şi tulburător. Globul terestru l-am cumpărat la Geneva şi e lucrat (pictat) de mână, mimând hărţi vechi şi ilustraţii cu monştri tereştri şi marini.
Printre meridiane şi paralele subtile, gratii se strecoară,
Specii de animale, azi dispărute, vii odinioară,2 – apar şi mamuţi şi reptile preistorice.
Corăbiile lui Magellan sau Vasco da Gama, balene,3 – globul este şi un omagiu adus învingătorilor mărilor şi oceanelor, descoperitorilor şi cuceritorilor, cât şi corăbiilor cu pânze ale acestora. Nu puteau lipsi balenele – cel mai mare animal care a trăit vreodată pe Terra.
Dospind de lene,4 –balenele sunt surprinse într-o postură de aşteptare.
Elefanţi şi o enormă broască ţestoasă,5 –aluzie la modul cum îşi reprezentau cei vechi pământul. Broasca ţestoasă este, într-adevăr, un animal cosmofor.
Cu un fel de carapace cât o casă,6 –hiperbolă augmentativă.
Pe care unii mai cred că s-ar sprijini pământul,7 –în unele legende şi mituri, pământul se sprijină pe o enormă broască ţestoasă.
Să nu-l dea jos, oricât de puternic e vântul.8 –versurile devin sprinţare, de joacă.
Băiatul cel mic, adică prâslea, al prietenului meu,9 –protagonistul întâmplării este un băiat, un prâslea, personaj parcă dintr-un basm.
A mâzgălit cu pixul albastru, în haşuri inegale, din greu,
Globul terestru,10 –globul este mâzgălit, aşa cum fac copiii când întâlnesc o hârtie albă, poate dintr-un „horror vacui”.
Pus parcă sub albastru sechestru.11 –pământul pare înfăşurat într-o plasă albastră.
„De ce ai făcut asta?” – îl ceartă mama, schimbându-şi tonul,12 –mama îşi ceartă odrasla neînţelegându-i gesturile şi acţiunile.
„O să se supere domnul, o să se supere omul.”13 –suntem parcă în atmosfera schiţei Vizită a lui I.L.Caragiale.
Copilul mă priveşte cu interes,
Într-un început de eres,14 –preocupat de ceea ce face, copilul observă abia acum prezenţa străinului.
Nu ştie dacă e vorba de mine, sau domnul e Dumnezeu.15 –cei mici nu au reprezentări clare ale persoanelor şi personajelor.
„De ce ai făcut asta?” – îl ceartă prietenul meu.16 –copilul este certat şi de tatăl său.
„Pentru că globul acesta nu avea fulgere17 –copiii au adesea reprezentări ciudate, adesea atavice.
şi mie
Îmi plac teribil fulgerele, să fie sute, să fie mie…”18 –în general copiii se sperie de fulgere; puţin admiră măreţia lor.
„Bine, dar fulgerele sunt galbene, de foc, nu albastre!”19 –tatăl încearcă să-şi aducă fiul la „realitate”.
„Asta dacă le priveşti de pe pământ!20 –schimbarea perspectivei poate însemna schimbarea formelor şi uneori a culorilor.
Dacă le priveşti din ceruri, din astre
Fulgerele sunt întotdeauna albastre!”21 – nu ştim dacă acest copil a auzit că pământul e o planetă albastră. Acum el îl vedea luminat de dinăuntru, galben. Şi-a imaginat că pământul e albastru văzut doar din ceruri.
Timpul între noi tace nătâng, mi se bate ochiul stâng,22 –eul narator pare impresionat de logica acelui copil, de ineditul propunerii.
Prietenul meu îmi şopteşte: „Îmi vine să plâng…”23 –prietenul său pare uluit de viziunea, de imaginarul propriului său copil şi e cuprins de o emoţie puternică.
Globul a început să se învârtă uşor, cu străfulgerări albastre,24 –copilul realizează minunea: prin forţa imaginarului său, pământul începe să se învârtă uşor, producând chiar fulgere albastre, de parcă ar fi un aparat (generator) Van Der Graaff.
Scăpând pe fereastră,
Croindu-şi drum feeric,
Printre sârme de teleferic
Spre iubirile noastre…25 –iubirile noastre pot căpăta dimensiuni astrale.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.