GLOB TERESTRU (STAMPĂ)

Cumpăr, pentru un prieten, un glob terestru, luminat

De dinăuntru, adică o veioză scumpă, de mână lucrat;¹ –această stampă este de fapt scrisă sub formă de proză ritmată şi rimată. Are şi un epic destul de consistent, dar liricul se insinuează treptat şi tulburător. Globul terestru l-am cumpărat la Geneva şi e lucrat (pictat) de mână, mimând hărţi vechi şi ilustraţii cu monştri tereştri şi marini.

Printre meridiane şi paralele subtile, gratii se strecoară,

Specii de animale, azi dispărute, vii odinioară,²  – apar şi mamuţi  şi reptile preistorice.

Corăbiile lui Magellan sau Vasco da Gama, balene,³  – globul este şi un omagiu adus învingătorilor mărilor şi oceanelor, descoperitorilor şi cuceritorilor, cât şi corăbiilor cu pânze ale acestora. Nu puteau lipsi balenele – cel mai mare animal care a trăit vreodată pe Terra.

Dospind de lene,⁴ –balenele sunt surprinse într-o postură de aşteptare.

Elefanţi şi o enormă broască ţestoasă,⁵ –aluzie la modul cum îşi reprezentau cei vechi pământul. Broasca ţestoasă este, într-adevăr, un animal cosmofor.

Cu un fel de carapace cât o casă,⁶ –hiperbolă augmentativă.

Pe care unii mai cred că s-ar sprijini pământul,⁷ –în unele legende şi mituri, pământul se sprijină pe o enormă broască ţestoasă.

Să nu-l dea jos, oricât de puternic e vântul.⁸ –versurile devin sprinţare, de joacă.

Băiatul cel mic, adică prâslea, al prietenului meu,⁹ –protagonistul întâmplării este un băiat, un prâslea, personaj parcă dintr-un basm.

A mâzgălit cu pixul albastru, în haşuri inegale, din greu,

Globul terestru,¹⁰ –globul este mâzgălit, aşa cum fac copiii când întâlnesc o hârtie albă, poate dintr-un „horror vacui”.

Pus parcă sub albastru sechestru.¹¹ –pământul pare înfăşurat într-o plasă albastră.

„De ce ai făcut asta?” – îl ceartă mama, schimbându-şi tonul,¹² –mama îşi ceartă odrasla neînţelegându-i gesturile şi acţiunile.

„O să se supere domnul, o să se supere omul.”¹³ –suntem parcă în atmosfera schiţei Vizită a lui I.L.Caragiale.

Copilul mă priveşte cu interes,

Într-un început de eres,¹⁴ –preocupat de ceea ce face, copilul observă abia acum prezenţa străinului.

Nu ştie dacă e vorba de mine, sau domnul e Dumnezeu.¹⁵ –cei mici nu au reprezentări clare ale persoanelor şi personajelor.

„De ce ai făcut asta?” – îl ceartă prietenul meu.¹⁶ –copilul este certat şi de tatăl său.

„Pentru că globul acesta nu avea fulgere¹⁷ –copiii au adesea reprezentări ciudate, adesea atavice.

şi mie

Îmi plac teribil fulgerele, să fie sute, să fie mie…”¹⁸ –în general copiii se sperie de fulgere; puţin admiră măreţia lor.

„Bine, dar fulgerele sunt galbene, de foc, nu albastre!”¹⁹ –tatăl încearcă să-şi aducă fiul la „realitate”.

„Asta dacă le priveşti de pe pământ!²⁰ –schimbarea perspectivei poate însemna schimbarea formelor şi uneori a culorilor.

Dacă le priveşti din ceruri, din astre

Fulgerele sunt întotdeauna albastre!”²¹ – nu ştim dacă acest copil a auzit că pământul e o planetă albastră. Acum el îl vedea luminat de dinăuntru, galben. Şi-a imaginat că pământul e albastru văzut doar din ceruri.

Timpul între noi tace nătâng, mi se bate ochiul stâng,²² –eul narator pare impresionat de logica acelui copil, de ineditul propunerii.

Prietenul meu îmi şopteşte: „Îmi vine să plâng…”²³ –prietenul său pare uluit de viziunea, de imaginarul propriului său copil şi e cuprins de o emoţie puternică.

Globul a început să se învârtă uşor, cu străfulgerări albastre,²⁴ –copilul realizează minunea: prin forţa imaginarului său, pământul începe să  se învârtă uşor, producând chiar fulgere albastre, de parcă ar fi un aparat (generator) Van Der  Graaff.

Scăpând pe fereastră,

Croindu-şi drum feeric,

Printre sârme de teleferic

Spre iubirile noastre…²⁵ –iubirile noastre pot căpăta dimensiuni astrale.