CORNEL PAIU: Cred că măreţia metaforei este marca marilor poeţi, a celor aleşi! Metaforizarea, accesul la metaforă, sensibilitatea metaforei credeţi că sunt atributul sau marca celor aleşi? Mă susţineţi în această credinţă?

LUCIAN STROCHI: Oricât ar părea de ciudat, metafora tinde să devină singura figură de stil. Gândirea metaforică este una din cele două posibilităţi ale creierului. Metafora are repartizată, anatomic şi fiziologic, întreaga emisferă stângă.

CORNEL PAIU: Cât de multă metaforă/ câtă metaforă mai este în poezia actuală? LUCIAN STROCHI: Cine poate şti?!?

CORNEL PAIU: Cât de săracă ar fi omenirea dacă am imagina-o la un moment dat lipsită de metaforă, lipsită total de Poezie? 

LUCIAN STROCHI: E greu de spus. Totuşi nu aş pune un semn de egalitate între metaforă şi poezie. Să ne gândim la lirica japoneză, la haiku, la tanka, la renga. Japonezii au interzis metafora. Şi totuşi scriu poezie…