CORNEL PAIU: Ce rosturi credeţi dvs. că are ilustraţia de carte?

LUCIAN STROCHI: Un rol esenţial. Chiar Divina Commedia datorează mult ilustratorilor. La fel Călătoriile extraordinare ale lui Jules Verne. Sau Ion Creangă ilustrat de Eugen Taru; sau Eminescu de Ligia Macovei sau Sabin Bălaşa. Ca să nu mai vorbim de cărţile pentru copii, unde ilustraţia de carte este esenţială, mai importantă chiar decât textul, pentru că imaginea impresionează mult mai mult decât cuvântul scris. Eu am învăţat literele, alfabetul de două ori: de pe crucile morţilor din cimitir şi dintr-o carte , un abecedar ciudat în care obiectele deveneau litere: aluna – A , dogarul – D, cornul – C, Şarpele –Ş, elefantul – E, jucătorul –J… Unde mai sunt astăzi asemenea cărţi de înţelepciune şi iniţiere?