am început să mă tem de păsări³

am văzut ieri câteva vrăbii⁴

ciugulind drumul⁵

Lucian Strochi

COPILĂRIE¹ – copilăria este extrem de preţuită la japonezi pentru inocenţă, naivitate, puritate (vezi şi afirmaţia lui Bashō).

yugen²  este o categorie estetică specifică haikuului desemnând misterul singurătăţii, al însingurării.

Poemul cultivă această mirare extremă faţă de natură. Aparenţele devin esenţe văzute prin ochii copilului. Poemul are structura 10-9-5 silabe, ultimul vers asigurând surpriza. Originalitatea poemului constă în inversarea simbolului: pasărea devine dintr-un simbol al liniştii, al păcii, un agent al unei agresivităţi extreme.

am început să mă tem de păsări³:  copilul vede o realitate şi o interpretează în felul său. Spaima de păsări nu este chiar una neobişnuită. Multă vreme am fost terorizat în copilărie de un gânsac. Există apoi păsările de pradă care nu ezită să atace chiar oameni. A te obişnuit cu teama înseamnă o năpârlire pentru un copil, trecerea    într-o altă vârstă.

am văzut ieri câteva vrăbii⁴  – vrabia este cea mai comună pasăre. Nu întâmplător, prin extensie de sens, numele ei (paser domestica) a fost atribuit tuturor aripatelor.

ciugulind drumul⁵ – gestul de a ciuguli, nu este unul doar inocent, aproape tandru. Am văzut şi anterior că ciugulitul poate fi simbolul unei agresivităţi extreme. Copilul se teme că drumul va fi mâncat de păsări. Dar, într-o altă interpretare, păsările ciugulesc drumul, pulberea, pentru a arăta tuturor adevăratul drum, cel prin aer, e drept cucerit prin zbor. Interesantă este folosirea vocalelor: nicio vocală „o”, vocala echilibrului; în schimb apare de şapte ori „i” şi de şase ori „ă” şi „u”.” I” este vocala mirării, „ă” este a ezitării, iar „u” a vibraţiei  (apare de patru ori în ultimul vers care nu are decât cinci silabe).

Poemul a mai apărut în volumul Totul despre mine.