podul şi luna¹

la fel de încordate²

blânde închinări³

Lucian Strochi

 Elogiul curbei (wabi) 

podul şi luna¹  – şi acest poem are structura unui haiku: tristih cu 5-7-5 onji. Podul şi luna apar încă o dată unificate. Podul este o hemisferă, iar luna o sferă. În apă însă, prin răsfrângere, şi podul devine o sferă.

la fel de încordate²  – încordarea este un element de personificare: podul este încordat, întrucât ascunde tensiunile fireşti ale unei asemenea construcţii, iar luna este încordată deoarece simte iminenţa a două pericole: norul care o poate acoperi, răpindu-i strălucirea şi soarele care practic o anulează.

blânde închinări³  – plecăciunea, închinarea e prezentă la toate popoarele, indicând ideea de respect sau chiar de supunere. La orientali, la asiatici acest gest este mult accentuat. Nu ştim însă cui aparţin aceste închinări: oamenilor sau podului şi lunii. În primul caz ar fi vorba de o atitudine panistă; în a doua variantă e vorba de o personificare, de o recunoaştere a unei naturi divine, podul şi luna nefiind decât fiicele naturii: podul al naturii artifex, luna al naturii naturata. Oricum, e vorba de un elogiu adus curbei:  curba – ştim acest lucru de la Leonardo da Vinci – este de origine divină. Nici acest haiku nu conţine nici un verb la mod personal. De aici şi tensiunea obţinută prin absenţă.