nu mă ia cu ea –¹ 

dublă nehotărâre²

statuie³ goală⁴

Lucian Strochi

 REGRETE ETERNE (SABI)

nu mă ia cu ea¹  – acest ultim haiku are o formă canonică: tristih cu structura 5-7-5 onji.  Sunt prezente  toate cele şapte vocale ale limbii române. Primul vers conţine doar cuvinte monosilabice şi conţine regretul.

dublă nehotărâre² – cele două ezitări sunt ale iubitului, dar şi ale statuii sau e vorba de nehotărârea fiecăruia din cei doi îndrăgostiţi.

statuie³ – aici statuie o folosită cu sens conotativ. (A rămas statuie.)

goală⁴ –goală amplifică ideea de însingurare. Prin vocala „o” se leagă de nehotărâre. Haikuul are doar două substantive dintr-un total de 9 cuvinte şi un singur verb.

În volumele anterioare de versuri, îndeosebi în Cuvântul cuvânt, Totul despre mine şi Imposibila dungă (adică Trilogia cuvântului) mai apar tristihuri.

O situaţie specială o prezintă grupajul Cele treizeci de petale ale trandafirului din volumul Totul despre mine, care conţine treizeci de tristihuri, de fapt treizeci de definiţii ale trandafirului, unele veritabile haikuuri.

Acest grupaj a fost de altfel inclus în volumul anterior într-o maqamă.

Reproduc celelalte tristihuri: HAIKU. „Scrierea  – alt mod/ de a privi o piatră/peste care trece râul”. ARIPA. „scriu un cuvânt aproape rotund/aşa cum pasărea zideşte /un ou aproape rotund” ; ALB. „orice cuvânt este egalul altui cuvânt/diferă doar ezitarea lor / în faţa luminii; SCRIERE. „doar teama /de-a nu orbi / cuvântul”; SCRIERE. „cuvânt- pauza timpului/pauza dintre cuvinte/ muşcătura albă a veşniciei.

Sunt scurtcircuitări, fulgeraţii.