Lucian Strochi – despre poezia nipona si coreeana
Acest volum (Tanka, Haikuuri, Renga, Haiga, Sigio – autocomentate) reuneşte specii cu formă fixă din Extremul Orient. E vorba de haikuuri, tanka, renga, haiga – poezie niponă, precum şi sigio – poezie coreeană. Este ultimul volum cu texte autocomentate din Integrala Ancadierului, integrală concepută să conţină nouă volume. Al zecelea volum va cuprinde o bibliografie generală, precum şi aprecierile critice pe care le-a primit Ancadierul, precum şi volumele din Integrală.
Întreg proiect – finalizat în 2018 – se vrea un modest şi implicit Omagiu adus de autor Limbii Române şi Poporului Român cu ocazia Centenarului.
Realizarea Ancadierului şi a Integralei Ancadierului a necesitat un efort imens, ani de căutări şi de realizări. Ca text, Ancadierul începe în 1967 şi sfârşeşte în 2014. Ca muncă efectivă la proiect, e vorba de anii 2014-2018.
Consider Ancadierul şi Integrala sa, o operă iniţiatică pentru posibilul cititor, dar şi una de autoiniţiere.
Fiind vorba de 40 de specii lirice, dintre care doar câteva româneşti, se cuvine să spunem că nu mi-am propus să reproduc tiparele unor specii aşa cum se găsesc ele în literaturile lor de baştină. Am încercat însă echivalenţe, încercând să sugerez resursele nebănuite pe care ni le oferă limba română. Desigur, am respectat în majoritatea cazurilor unii indici formali şi/sau de conţinut.
Dar nu am pretenţia că un haiku pe care l-am scris poate rivaliza cu unul nipon, plecând şi de la unele realităţi lingvistice evidente. De exemplu, fiecare silabă din limba japoneză se termină într-o vocală, ceea ce nu se întâmplă în limba română.
Am încercat să risipesc unele prejudecăţi în legătură cu unele specii literare şi consider că, în unele cazuri, am reuşit acest lucru.
Lucian Strochi
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.