Tanka clasică şi postclasică a folosit cu moderaţie figurile de stil: makura-kotoba (perne-cuvânt) metafore-metonimii şi epitetele, ascunse sau nu, precum şi kenyogen (cuvinte cu mai multe sensuri, calambururi şi ligamente). Renga apare acum fiind o poezie legată sau un poem în lanţ, care constă în participarea mai multor autori la un singur text. (Adolescent fiind am încercat şi eu procedeul, adăugând câte un vers la altele deja scrise, dar secrete, acoperite. Rezulta adesea o poezie surprinzătoare.)

Tanka se compune din kami no ku (versurile de sus) adică tristihul 5+7+5 silabe şi shimo no ku (versurile de jos), adică distihul final de  7+7 silabe.

Măcar formal kami no ku coincide cu haiku. De fapt primul tristih din tanrenga (renga scurtă) se numea hokku. Alături de renga serioasă a apărut şi renga hazlie (haikai-cho-no  renga).

Un orientalist francez (MICHEL REVON) a precizat sensul triadei  hokku – hai-kai – haiku: hokku desemnează forma, haikai –fondul, iar haiku  atât forma, cât şi fondul. 

În secolul XVIII apare kyoka, o tanka umoristică.

Interesantă e şi complementaritatea poeziilor în relaţie cu pictura: tanka se identifică cu şcoala Tosa, care cultiva o pictură aristocratică sau cu şcoala Kano, de factură filochineză. Haiku corespunde şcolii ukiyo-e (imagini ale lumii unduitoare), continuatoarea tradiţiei Yama-to-e, prin stampe ce exprimă arta populară.

ION ACSAN sintetizează admirabil: „Autenticul  haiku este o „telegramă lirică”, iar tanka reprezintă mai mult decât o schiţă de pastel. Ambele au o rezonanţă sufletească îndelungată…”

O precizare importantă: faţă de tanka prezente în  volumul Ancadierul, volumul de faţă a mai adăugat 10 texte aparţinând acestei specii şi anume: Iubire, Mit, Ceremonia ceaiului, Peisaj japonez, Meditaţie, Basarabia, Lumea ca teatru, Stampă japoneză, Imperiu şi Istorii Viitoare.

Toate aceste texte au fost realizate în silabe „japoneze”, adică doar în silabe care se termină într-o vocală.

Dacă primul volum al Integralei cuprinde 52 de sonete (26 de sonete italiene şi 26 sonete engleze), adică câte un sonet pentru fiecare săptămână a anului, m-am gândit să fac acelaşi lucru cu tanka şi kaiku, adică în total 26 de tanka şi 26 de haiku, oarecum simetric.

Prin urmare, Ancadierul ar avea, pentru fiecare săptămână, câte un text din cele două zone principale ale unei geografii lirice: Europa şi Asia.

Se cuvine de asemenea să fie amintiţi şi principalii autori japonezi de tanka, aşa cum apar ei în ANTOLOGIE DE POEZIE CLASICĂ JAPONEZĂ realizată de ION ACSAN şi DAN CONSTANTINESCU:

SUSA NO WO NO MIKOTO (zeul furtunii şi ai oceanului), frate cu AMATERASU, fiu al demiurgului nipon IZANAGI;

 

ÎMPĂRATUL JIMMU (660-585 î.e.n)

ÎMPĂRATUL NINTOKU (313-399 e.n)

ÎMPĂRĂTEASA  IWA NO HIME  ( ?-347)

PRINŢUL HAYABUSA  (?-352)

ÎMPĂRATUL YURYAKU (412-479)

PRINŢESA NUKADA (secolul al VII-lea)

PRINŢESA KAGAMI (secolul al VII-lea)

ÎMPĂRĂTEASA  JITO    ?-702)

PRINŢUL OTSU (663-687)

DOAMNA ISHIKAWA

PRINŢESA OKU (661-701)

PRINŢUL YUHARA

PRINŢUL AKI

KAKINOMOTO NO HITOMARO (?-729?)

YOSAMI (sfârşit sec.VII-începului sec.VIII)

PRINŢUL HOZUMI (sfârşit sec.VII-începului sec.VIII)

OTOMO NO TABITO (665-731)

YAMANOUE NO OKURA (660?-733)

YAMABE NO AKAHITO (sec.VIII)

FUJIWARA NO HIROTSUGU

OTOMO NO TABITO

OKISHIMA

TA-UJI

FIICA GUVERNATORULUI DIN ASAKA

PRINŢESA HIROKAWA

DOAMNA KASA

DOAMNA OTOMO DIN SAKANOUE

MIKATA NO SAMI

CĂLUGĂRUL  MANSEI

OTOMO NO YAKAMOCHI

ONO NO TAKAMURA

EPISCOPUL HENJO

ARIWARA NO YUKIHIRA

ARIWARA NO NARIHIRA

BUNYA NO YASUHIDE

ONO NO KOMACHI

SUGAWARA NO MICHIZANE

OSHIKOCHI NO MITSUNE

SARUMARU DAYU

FOSTUL ÎMPĂRAT YOZEI

OTOMO NO KURONUSHI MINAMOTO NO MASAZUMI

NARA NO MIKADO

NINNA NO MIKADO

SAKAI NO HITOZANE

BONZUL SOSEI

KI NO AKIMINE

FUJIWARA NO TOSHIYUKI

MINAMOTO NO HITOSHI

KI NO TSURAYUKI

KAMUTSUKE MINEO

OE NO CHISATO

KI NO TOMONORI

MIBU TO TADAMINE

MINAMOTO NO MENEYUKI

KIJOWARA NO FUKAYABU

SAKANOUE NO KORENORI

FUJIWARA NO OKIKAZE

BUNYA NO ASAYASU

DOAMNA ISE

DOAMNA UKON

MIBU NO TADAMI

ONOKATOMI NO YOSHINOBU

TAIRA NO KANEMORI

MINAMOTO NO SHIGEYUKI

FUJIWARA NO KINTO

MURASAKI SHIKIBU

IZUMI SHIKIBU

SONE NO YOSHITADA

PREOTUL EGYO

BONZUL NOIN

MINAMOTO NO TSUNENOBU

PREOTUL RYOZEN

DOAMNA SAGAMI

ARHIEPISCOPUL GYOSON

MINAMOTO NO SHUNRAI FUJIWARWW NO MOTOTOSHI

PREOTUL KAIKAKU

FUJIWARA NO TADAMICHI

FUJIWARA NO NORIKANE

FUJIWARA NO SADAYORI

FUJIWARA NO AKISUKE

DOAMNA KII

FUJIWARA NO KIYOSUKE

FUJIWARA NO KOREYUKI

FUJIWARA NO SHUNZEI

SAIGYO

ÎMPĂRATUL SUTOKU

FUJIWARA NO SANESADA

PRINŢESA SHOKUSHI

BONZUL JAKUREN

KUNAIKYO

FIICA LUI SHUNZEI

FUJIWARA NO ARIIE

FUJIWARA NO IETAKA

FUJIWARA NO TEIKA

FUJIWARA NO YOSHITSUNE

DOAMNA SANUKI

MINAMOTO NO MICHITOMO

MINAMOTO NO SANETOMO

SAIONJI SANEKANE

KYOGOKU TAMEKANE

FOSTA ÎMPĂRĂTEASĂ FUSHIMI

FOSTA ÎMPĂRĂTEASĂ EIFUKU

ÎMPĂRATUL GO-FUSHIMI

FOSTA ÎMPĂTĂTEASĂ KOGI

TON-A

HANAZONO

DOAMNA EIFUKU MONIN

DOAMNA JUSAMMI CHIKAKO

DOAMNA JUSAMMI TAMEKO

FUJIWARA NO TSUNEHIRA

KI NO TSURAYUKI

FUJIWARA NO NORINAGA

ÎMPĂRATUL GO-DAIGO

FUJIWARA NO KIMIKAGE

ÎMPĂRATUL KOMYO

PRINŢUL MUNENAGA

REIZEI TAMEHIDE

SOGI

SHOHAKU

SOCHO

TODA MOSUI

KAMO NO MABUCHI

TAYASU MUNETAKE

MOTOORI NORINAGA

RYOKAN

MATSUDAIRA SADANOBU

KAGEKI

ANDO HIROSHIGE

OKUMA KOTO MICHI

TACHIBANA AKEMI

ÎMPĂRATUL MEIJI

ITO SACHIO

MASAOKA SHIKI

SHIMAKI AKAHITO

YOSANO AKIKO

SAITO MOKICHI

ISAKAWA TAKUBOKU

WAKAYAMA BOKUSUI

KITAHARA HAKUSHU

Şi toţi aceştia nu sunt decât poeţii dintr-o singură antologie!

Dacă adăugăm şi numele poeţilor care au ilustrat alte specii lirice, suma totală devine incredibilă. Ai impresia că, în Japonia, toată lumea scrie…

Lucian Strochi