PLOAIE DE VARA (PASTEL)
E miezul verii1: soarele ucide2
Balaurul ascuns la umbră verde.3
Doar cumpenele au rămas lucide4
Şi apa în ţărână nu se pierde.5
Cocoşii nu mai cântă-n bătătură,6
Găinile buimace însă ouă.7
De mult n-a fost asemenea căldură,8
Dar oameni supţi privesc în sus să plouă.9
Caii respiră ritmic – uriaşe foale-.10
Refuză zahăr, iarba, chiar şi fânul.11
Refuză-n grajduri chiar să se mai scoale12
Urechile ciulesc doar când aud stăpânul.13
Sonor, un tunet brusc se aude-n văi14
Şi parcă-a fulgerat cumva în zare…15
Un fum răzleţ, uşor, pornit spre clăi:16
Dar plouă, plouă, plouă-n disperare…17
Lucian Strochi
PLOAIE DE VARĂ (PASTEL)
E miezul verii1: – există miezul nopţii, miezul zilei , miezul verii şi miezul iernii. E vorba de o amplitudine maximă, pozitivă (miezul zilei, miezul verii) şi negativă (miezul nopţii, miezul iernii). E vorba de un chiasm interesant: miezul zilei este activ, miezul verii pasiv (din cauza arşiţei); miezul iernii e pasiv (din cauza frigului), iar miezul nopţii activ (romanticii au simţit cel mai bine acest lucru).
soarele ucide2 –în ciuda pasivităţii miezului zilei, soarele devine ucigaş.
Balaurul ascuns la umbră verde.3 – Balaurul are valenţe negative, deci înţelegem că soarele are o acţiune benefică, fiind un fel de Sfântul Gheorghe. Altfel spus, Soarele ar reprezenta lumina creştinătăţii, iar balaurul verde otomanii.
Doar cumpenele au rămas lucide4 –cumpenele rămân indiferente la schimbările naturii. Orice cumpănă este până la urmă o balanţă.
Şi apa în ţărână nu se pierde.5 – ai impresia că acea cumpănă a fântânii devine o pompă de apă, alimentând apa din fântână.
Cocoşii nu mai cântă-n bătătură,6 – pastelul este creionat contrastant: negativ /pozitiv. Aici e vorba de negativ.
Găinile buimace însă ouă.7 –acum e vorba de pozitiv. Naşterea, ca şi ouatul sunt triumfuri ale vieţii, asigurându-i continuitatea.
De mult n-a fost asemenea căldură,8 –negativ. Căldura, ca şi focul sunt simboluri ambivalente. În cazul de faţă arşiţa poate ucide sau aliena.
Dar oameni supţi privesc în sus să plouă.9 – pozitiv. Există însă şi speranţa. Ploaia şi ea simbol ambivalent, ar avea acum o valoare pozitivă. La inundaţii sau potop, valoarea este evident negativă.
Caii respiră ritmic – uriaşe foale-.10 –negativ. Deşi trăiesc, respiraţia cailor nu-i ajută, mărind parcă şi mai mult canicula.
Refuză zahăr, iarba, chiar şi fânul.11-negativ. Când un animal refuză hrana, e clar că este bolnav.
Refuză-n grajduri chiar să se mai scoale12 –negativ. Poziţia firească a calului este în picioare. Se spune chiar că dorm în această poziţie. Un cal culcat este de asemenea un semn de boală.
Urechile ciulesc doar când aud stăpânul.13 – pozitiv. Totuşi, nu l-au părăsit simţurile.
Sonor, un tunet brusc se aude-n văi14-pozitiv. Tunetele anunţă ploaia mult aşteptată.
Şi parcă-a fulgerat cumva în zare…15–pozitiv. Apar şi fulgerele şi ele o anticipare a ploii.
Un fum răzleţ, uşor, pornit spre clăi:16 – negativ. E posibil ca undeva să fi trăsnit.
Dar plouă, plouă, plouă-n disperare…17 – pozitiv. Ploaia este cea care reabilitează natura, o însufleţeşte, îi dă o nouă viaţă. Repetarea de trei ori a verbului plouă sugerează bucuria unei dorinţe împlinite. E folosit şi ceea ce s-ar putea numi superlativul „catastrofic”: disperarea are aici valori pozitive.
Pastelul este scris în patru catrene, iar rima este încrucişată.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.