Intrat în rândul longevivilor  (la 3 februarie 2018 a împlinit vârsta de 87 de ani), Gheorghe Vadana este patriarhul pictorilor nemţeni, cu o activitate neîntreruptă în domeniul artelor plastice de peste 60 de ani.

Este un rapsod autentic, inspirat al ţinutului Neamţului, în special al zonei montane, Tarcăul şi Ceahlăul fiind aproape mituri personale.

Este atras de perspectivele largi, de liniile orizontului, ale pădurilor, ale stâncilor, ale văilor care se întretaie mereu, mărind iluzia de adâncime, dar şi de implicare, peisajele sale fiind o inedită invitaţie la drumeţie, implicit la iniţiere.

Iubind statornic, fidel natura, este indiferent la timp şi la anotimp, adorând atât toamnele blânde, cât şi iernile bogate, verile răcoroase şi primăverile târzii, când floarea învinge vremelnic frunza.

În expoziţia sa personală, deschisă chiar la aniversare, la Galeria Lascăr Vorel, peisajul montan este amplu reprezentat prin lucrări precum: Toamna, Toamnă târzie, Aspect din Ceahlău, Iarna, Brateş-Ceahlău, Muntele, Copacul, Ocolaş, Cascada 1, Cascada 2, Stânca Coliba, Măreţie, Căpiţe la munte, Buchet, Brateş, Legendă, dar, poate pentru prima dată, peisajul montan, atât de drag şi de familiar pictorului este completat complementar de peisaje din alte zone ale ţării,: Lunca, Lunca cu un copac, Lacul Sărat, Delta, Grup de sălcii 1, Copacul stilizat, Grup de sălcii 2.

Parcă mai mult ca niciodată atenţia pictorului se îndreaptă spre detalii, într-un efort de a-şi apropia cât mai mult o natură care, iată, îi devine complice.

Această intimizare s-ar putea traduce şi printr-un număr mai mare de naturi statice, natura statică devenind astfel a adevărată sinecdocă: Vas cu flori, Flori, Natură statică, Flori, Buchet, Compoziţie.

Există dincolo de un lirism prelung, incontestabil şi un umor specific zonei şi Gheorghe Vadana transpune plastic acest fel de a fi al omului în pânze intitulate Germinal (lucrare emblematică, cu virtuţi de ritual folcloric), Geneză (lucrare cu un umor tandru, având o posibilă traducere: „şi noi suntem fiii naturii”, Ceartă (unde un pui de găină abia ieşit din ou este disputat sau contestat de două găini care refuză sau dimpotrivă îşi revendică maternitatea), Petrecere (un grup în care fiecare face ce vrea), Sorcova, (o confruntare casnică amuzantă, o „bătaie cu flori”),  Strategie (o lucrare amintind de Bosch, cu o pasăre care se termină în… roţi), În atelier (unde un chip se poate ascunde în spatele unui stelaj ce închipuie totuşi o cruce creştină, iar rufele par pânze aşteptând chipul lui Iisus sau chiar pensula pictorului), În parc (unde orgoliul uman nu poate depăşi totuşi măreţia naturii).

Mulţumit parcă de plimbarea sa prin munţi, pictorul coboară în sat şi va realiza o adevărată monografie plastică, spirituală a sa, în lucrări precum: Familia, Datini, Moş Crăciun, Sobă veche, Sihăstrie, Gospodărie, Uliţă etc.

Altfel, artistul rămâne consecvent unui stil de a picta care l-a consacrat: o paletă restrânsă de culori, în care se remarcă verdele (crom, smarald, chiar de China), ocrul şi albastrul ceruleum, o pastă generoasă, cu o pensulaţie nervoasă, fermă, masculină, a savantă acoperire şi distribuire a suprafeţelor, obiectelor, simbolurilor, un  lirism bine temperat, o relaţie de inerenţă cu privitorul.

De aici şi simpatia de care se bucură în rândul privitorilor(prieteni, vizitatori, pictori etc.).

În plus autoritatea sa morală, spiritul franc, generozitatea naturală îi fac să fie respectat de către colegii, aceştia acceptându-i şi chiar căutându-i această autoritate.

Pictura din Neamţ îi datorează mult, iar peisajul nemţean fără pictura lui Gheorghe Vadana ar fi mult mai sărac, aşa cum o pădure ar fi văduvită de copaci.

La aniversară, toate cele bine şi să-l vedem cu noi şi noi izbânzi. Din acest punct de vedere, al longevităţii sale spirituale şi artistice, este un Tiţian al nostru.

Lucian STROCHI