LIGIA STAN sau DE TREI ORI MIREASA PE ACOPERISUL LUMII (4)

Puterea aduce cu sine orgoliul şi poeta e conştientă de acest lucru: „Orgolioasă cum sunt și extravagantă din fire/am spânzurat de partea nevăzută a Lunii,/ombilicul metaforei din palma lui Cristofor Columb,/pielea de jder a mânzului olog,/să-i ciugulească mădularele din pâraie lăstunii, //Garofița Pietrei Craiului/exilată de Nastratin mucalitul/în Calea Lactee din galaxia noastră/bătută cu diamante și cristale swaroski,//lancea lui Bonaparte, pătimirile crinilor,/din livadă scorușii, persicii, gladiatori prunii/să explodeze de tăcere planeta/din alfa până în Zeta”14(ORGOLIU)

Dar tot puterea îi asigură şi dreptul de a fi liberă:„Uneori când mă trezesc în zori/alerg desculță prin iarba din livadă/trâmbițată de greierii estivali/Vinovată-mi pare, Doamne, vara,/vântul trubadur limbut/mi-a furat din trup vioara/florile sădite-n lut! ” VINOVĂȚIE

Intimitatea cucerită e respectată până şi de soare. Nemulţumită, poeta propune dărâmarea tuturor opreliştilor: În odaia mea căptușită /cu floare de măr/soarele intră dimineața pieziș!/Haideți, s-o invadăm,/s-o cuprindem într-un craniu de măr.//Vă destăinui domnilor toate acestea,/astăzi 4 mai a. c. -/supraviețuitoarea acestui /capăt de cer efemer/în semn de salut de pe acoperișul lumii/în numele tuturor îndrăgostiților mileniului trei! ” DESTĂINUIRE

În acelaşi timp, ca îndrăgostită, poeta nu poate renunţa la un confort minimal: „N-am râvnit niciodată/să ajung pe câmpia /despuiată de iarbă și greieri! ” MÂNGÂIATĂ DE LUMINI …

Îşi doreşte nimic altceva decât să fie normală, trăind plenar viaţa:„Acoperită de umbra codrului violet/trăiesc, respir, mă mir./Doar câte-odată mă mai jelui/din întristarea fiecăruia”MOMENT

Ca orice artist autentic, poeta simte falsul, din perspectiva unei eternităţi : „E-un fals de frumusețe/aproape perfect!/Priviți imaginea dirijabilului/luată cu încetinitorul.//Mi s-a poruncit /să fiu prezentă/în muzeul de antichități!//Voi fi dezvăluită văzului public/ca o posibilă nouă statuie/necunoscută (încă)/de esteții lumii de azi! ” POSIBILA STATUIE

Trecând peste orice,  poeta se revendică dintro obârşie nobilă, chiar dacă aparent derutantă:„Pe străbunicul meu Andone Logofătu,/(frate de codru),/Lotru de viță herculeană/l-am surprins ghintuind stelele, ” 9 (GHINTUIND STELELE)

Unirea cu iubirea, cu natura, îi permite poetei   realizarea unui pact de neagresiune cu lumea, cu universul, în toate ipostazele sale:„Pecetluim din preajmă răsăritul/pentru un pumn neprihănit de lut și de semințe/adăpostită vatra vastă de sub scut/călăuzindu-ne de dinspre dor spre biruințe//punându-ne zălog adus din ceruri un izvor/râvnit de mii și mii de ani de-un căprior/și-un cocostârc naiv cu dinți de lapte/solfegiindu-mi sufletul îndrăgostit în ton de fa major” 22 (ZĂLOG)

Volumul   ÎNTÂLNIRE PE ACOPERIȘUL LUMII este structurat într-o triadă formând ciclurile: MAI MULT CA PERFECTUL IUBIRII,   BAZAR CU ILUZII ȘI ENIGME și  cel ce dă titlul întregului volum.

Această structură este una pur formală, volumul având o remarcabilă unitate. Să remarcăm însă ingeniozitatea acestor titluri, asigurând ambiguitatea și trimițându-ne spre zone noi ale sintagmelor și metaforelor..

Ligia Stan dovedește și prin acest volum că poate stăpâni perfect câteva obsesii teme majore: iubirea, natura și cuvântul, fiindu-le tuturor mireasă.

Prof. dr. LUCIAN STROCHI