CORNEL PAIU. Până unde poate merge interpretarea operei de artă, indiferent, desigur, de gen? Ce i se îngăduie criticului sau nu, fără a-i fi ştirbită libertatea de exprimare?

LUCIAN STROCHI: Există mai multe modalități și metode de cercetare a operei de artă. Se poate folosi opera ca punct de plecare, iar eșafodajul critic să fie el însuși o operă de artă. Criticului i se îngăduie orice, cu obligația de a fi logic, coerent, convingător. Nu există rețete. Opera de artă dictează până la urmă abordarea. Există însă și o critică –  pe care o constat, dar nu o accept, – care încearcă să „traducă” opera de artă, încercând să-i spună cititorului (sau privitorului) „ce a vrut să spună artistul”.