După două cărți de ficțiune de mare succes, succes tradus prin numeroase premii literare, ne-am fi așteptat ca Dan Gabriel Arvătescu să „recidiveze”, oferindu-ne o a treia carte de proză, eventual un roman, mai ales că anunțase că lucrează la o asemenea operă.

Pe de altă parte, formația sa de medic, aflat într-o genealogie profesională impresionantă, prezentă în mișcare, dragostea pentru meseria aleasă, dar și curiozitatea de a vedea dincolo de timp ce se întâmplă cu această artă și știință, medicina, toate acestea l-au determinat  să concilieze două domenii mai greu de conciliat, literatura și istoria, unindu-le vectorial în pagini de iatroistorie.

În plus, lucru curios pentru Galaxia Gutenberg, aflându-ne într-o tirania a scrisului, a textului, această carte a fost întâi „vorbită”, prezentată în episoade în emisiuni TV de o largă audiență și abia apoi scrisă.

Așadar Poveștile medicinei romașcane satisface mai multe așteptări, atât literare, cât și istorice, rezultatul fiind un fundal pitoresc și tulburător, un oraș provincial devenit brusc un centru de comandă al medicinii militare și civile și mă gândesc desigur la Roman, oraș ce contrazice violent sintagma „locul unde nu se întâmplă nimic”, dar și o suită de portrete memorabile, excelent surprinse, fie în tușe grăbite, în crochiuri, fie cu reveniri pedante, cu tușe groase și apăsate.

E vorba desigur de doctorii urbei, dar nu numai de ei, într-o galerie de portrete ce amintesc de castelele medievale cu regi sau seniori aflați în diacronie sau de membrii unei academii ilustre.

Defilează prin fața noastră și se depun pe suflet, nume precum dr. Josephus Muehr, dr. Simion Ramonțan (Ramontzai), dr. Nicolae Kiriacopol (primul medic din Moldova autor de carte medicală) , dr.Alexandru Theodorini (medic cărturar, muzician, filozof, pictor, om politic, patriot, cel care finalizează Lexiconul lui Samuil Micu (1825),nume amintit și de Nicolae Iorga), dr.Vafrino Marini (promotor al anesteziei cu cloroform, deținător a 17 diplome universitare!, carbonar,prieten cu Vasile Alecsandri și Heliade Rădulescu), dr. Iacob Czihak, dr. Pandele Georgescu, dr.Gheorghe Secoșanu, dr. Ion Vallianos, dr.Mihail Burada (profesor, compozitor, naturalist, geograf, om politic), dr. Grigore Ciolac, dr.Leon Romașcu, dr. Alexandru Vasiliu, dr. Petru Fluor, dr. Grigore Baroncea, dr. Constantin Mârzescu, doctor în medicină, primul medic primar chirurg din Roman, dr.Nicolae Quinez ziarist și revoluționar, dr.Nicolae Fălcoianu, dr. Olga Popescu, dr. Ion Popescu, dr. Nicolae Țurcanovici, farmacist Mihail Kerestesz, subchirurgii G. Cotaescu, V. Dimitriu, Constantin N. Testiban, V. A. Șarban, V. Busuioc, G. Ștefănescu, I. Pascal, Dimitrie Ceaușu, dar și altele, precum egumenii Gherasim Putneanu, Vartolomeu Purneanu, episcopul și apoi mitropolitul Veniamin Costachi, Alexandru Calimachi, Ruxandra Lăpușneanu, prefectul Constantin Brăescu, avocat, prefectul George Kapri.

Un capitol interesant este dedicat medicilor evrei din Roman: dr. Anabele , Samoil, dr. Moritz Frey, dr. David Reitman, dr. Elias Adolf, dr. Leo Rabener, a cărui cumnată  Otilia a fost prototipul Adelei lui Garabet Ibrăileanu, dr. Leon Henic, dr. Max Ginsberg, dr. Avram Wechsler, dr. Josef Wacher, dr.Avram Ghelber, dr.Iancu Lazarovici, dr. Mendel Leib, zis Kalman,  dr.Bențin Hascal, dr.Bozianu Iosub, dr.Gulbergher Marcel, dr.Ghertner Iancu, dr .Iosepovici Maer, dr.Râmniceanu Aurel, dr. Cahane Leitzer, dr.Velt Levi.

După Primul Război Mondial se disting prin activitatea lor: dr. Petre Nicolaescu, dr. Ioan Bădărău, dr. Aurel Grecu, dr. Ioan Iancu, dr. Veronica Fălcoianu, dr. Maria Plămădeală, dr. Gheorghe Malot, dr. Samson Leuștean, dr. Ilie Pintilie, dr. Remus Moga, dr. Margareta Coroi, dr. Lucia Boieru,dr. Romulus Rusu, dr. Boris Plămădeală, dr. Nicolae Horga, dr. Ioan Micu, dr. Maria Străchinescu, dr. Zitcov Dimitrie, dr. Dimitriev Anatolie.

Dar poate cel mai inedit capitol îl constituie cel care se referă Misiunea Sanitară Franceză,  celebrul spital Z.I. 242, Spitalul Crucii Roșii Britanice cu medicii militari  cpt. dr. Gerald Fizwilliams, mr.dr. D.N. Kirkpatrik, mr. Duncan Fizwilliams, Misiunea Crucii Roșii Americane cu 39 de membri, dintre care 31 erau medici!

Au existat în Roman Spitalele I 341 (britanic și american), ZI 243, 244 și spitalul de triaj al gării Roman (franceze). Lor li s-au adăugat desigur  și Spitalele românești 460, 360, 246, 480, 245,  și Spitalul de contagioși nr. 3.

Dr. Dan Gabriel Arvătescu reușește să ne dea pagini de eroism adevărat, adăugând numelor de medici, și nume de romașcani, bărbați, tineri, dar mai ales femei, care, mai ales în timpul celor două războaie mondiale au reușit să fie atât mame, soții, cât și eroine, care făceau donații, acționau ca voluntare până cădeau din picioare de oboseală.

O carte fascinantă, cu multe date inedite, cu o pledoarie vibrantă pentru tot ce înseamnă om și omenesc.

Prof. univ. dr. Nicolae Marcu, președintele Societății Române de Istoria medicinii aprecia cartea dr. Dan Gabriel Arvătescu sintetic: Cartea întrunește valori științifice, morale și estetice. O carte frumoasă, o carte de învățătură: „Habet sua fata libelli”.

Și tot dr. Nicolae Marcu spunea în Prefața cărții: „Iatroistoria se întâlnește cu arta literaturii, analiza critică contextuală cu stilul unui scriitor talentat și original; un scriitor adevărat. A rezultat un melanj echiliobrat  de știință și artă, unic în felul său în literatura românească”.

Lucian Strochi