În folclorul balcanic se găsesc multe cântece dedicate lui Mihai Viteazul, în care era prezentat ca salvator al creștinătății în calea păgânilor, cântece culese de specialiști în decursul timpului.

Și în folclorul nostru se găsesc cântece culese de Vasile Alecsandri, printre care ar trebui să fie cunoscut de către toți românii „Cântecul lui Mihai Viteazul”.

Iată ce spun sursele: »Acest cântec l-am găsit scris într-o psaltire foarte veche din biblioteca mănăstirii Neamțului. Dedesubtul cântecului erau următoarele cuvinte scrise cu slovă călugărească: „Scrisu-s-au acest viers bătrân de mine, ieromonahul Paisie, credincios rob al lui Dumnezeu, iar eu l-am auzit și l-am învățat de la răposatul bunul meu, Stoian Jolde armășelul”.«

Este un cântec care ne vorbește nouă, iată peste sute de ani, despre renumitul și marele nostru voievod – Mihai Viteazul. Îl redau mai jos:

 

Cântecul lui Mihai Viteazul

(poezie populară culeasă de

Vasile Alecsandri)

 

Auzit-ați de-un oltean,

De-un oltean, de-un craiovean

Ce nu-i pasă de sultan?

 

Auzit-ați de-un viteaz

Care veșnic șede treaz

Cât e țara la necaz?

 

Auzit-ați de un Mihai

Ce sare pe șapte cai

De strigă Stambulul vai?

 

El e Domnul cel vestit

Care-n lume a venit

Pe luptat și biruit.

 

Spună râul cel oltean,

Spună valul dunărean

Și codrul călugărean

 

Câte lupte au privit,

Câte oști au mistuit

Câte oase-au înălbit?

 

Mulți ca frunzele de brad,

Ca nisipul de pe vad,

Ca gemetele din iad!

 

Spună corbii munților

Și fiarele codrilor

Care-a fost nutrețul lor?

 

Fost-au leșuri tătărești

Și turcești și ungurești

Date-n săbii românești!

 

Alelei! Mihai, Mihai!

Căci de noi milă nu ai,

Să ne scapi de-amar și vai!

Pentru a nu se interpreta greșit versul „Ce sare pe șapte cai”, istoricul Marin Cristian ne spune că, deși în vers Mihai Viteazul pare a fi prezentat într-o manieră hiperbolizată, izvoarele vremii confirmă că acest vers are legătură cu realitatea, dar nu în sensul că voievodul ar fi încălicat pe mai mulți cai odată, ci prin faptul că se afla deseori pe câmpul de luptă în confruntare directă cu dușmanul, și din cauza rănilor mortale primite de cai, era nevoit să schimbe mai mulți cai într-o singură bătălie.

Sursele vremii spun că renumele de mare războinic, mare strateg militar ca și vitejia lui, l-au făcut chiar și pe Sultan să se teamă de Mihai Viteazul mai mult decât de toții generalii și regii Europei Apusene.

Dar marele voievod a fost trădat de occidentalii europeni pe care Mihai Viteazul împreună cu armata lui i-a apărat de năvălirea otomană cu atâtea jertfe umane. Astfel, orgoliile și interesele Europei Occidentale au dus la asasinarea lui Mihai Viteazul, la dezmembrarea regatului tânăr pe care l-a făurit și a dat posibilitatea Imperiului Otoman să ajungă la porțile Vienei și transformarea Ungariei în pașalâc.

Un moment important din viața Mănăstirii Dealu a fost cel de la sfârșitul Primului Război Mondial când a fost readus cu mare alai capul lui Mihai Viteazul. În august 1920 capul este readus cu trenul regal, de la Iași la Târgoviște, unde a ajuns în data de 25 august și a fost depus în sarcofag, în prezența regelui Ferdinand, deasupra fiind așezată piatra de mormânt cu inscripția lui Nicolae Iorga.

Prof. Eva Lazea