Acțiunea romanului durează 13 ani, între 1940 și 1953. Dar 13 înseamnă 12+1, adică un ciclu încheiat și un nou început, chiar dacă unii consideră 13 o cifră nefastă, numărul fiind impar…

Ziua Ultimatumului, 28 iunie 1940 este o număr malefic, rezultatul adunării fiind 2+8 egal 10, adică 0, 6+4 egal 10, adică 0, 1+9 egal 10 adică zero. De trei ori zero…

Romanul ne prezintă, realist, o lume pe dos: spânzurarea unui câine, uciderea unui urs făcută în colectiv rămân nepedepsite, în timp ce salvarea de la înec a unei fete de către „Roșcatul” e sancționată aspru.

Absurdul devine irezistibil, contaminând discursul, logica, imaginea, bunul simț.

Iată câteva mostre: „De azi încolo, sunteți liberi, dragi tovarăși! Marele Stalin, părintele popoarelor, v-a eliberat. El vă poruncește să fiți fericiți!”; „- Bună dimineața!” „- Eu nu sunt vinovat!”; „Bine ați venit la Zarianka, criminalilor, borfașilor și academicienilor!” (Kudreavțev) „Kudreavțev avea de toate: cuvântări, putere, bogăție, robi. Nu-i lipsea decât imaginația.” ; „- Puneți-mi întrebări, îi îndemna el. Hai, academicienilor, laureaților, teologilor, întrebați-mă ce nu știți voi, ca să vă spun eu.”   „Omul nu trebuie învățat cum să gândească, el trebuie învățat ce trebuie să gândească.„”;„Munca a prefăcut maimuța în om. Acum târnăcopul urmează să-l facă pe om Dumnezeu.” „Fiica mea a fost imediat arestată, fiind învinuită de cutremur de pământ, de inundații și de alte păcate.” „Numai cretinii mai iubesc azi. În clipa când l-am desființat pe Dumnezeu, noi am desființat și dragostea, această prejudecată burgheză. Fata asta își bate joc de noi. Sau nu știe că un deținut pierde și niște drepturi. La corespondență, la vot și la viața personală. Ea nu are niciun drept să se îndrăgostească.” „În cufărul cu cărți al eserei Fanny Kaplan, care a împușcat în Lenin, a fost găsită povestea „Motanul încălțat”, de Jukovski. În biblioteca teroristului Leonid Nikolaev, care l-a asasinat banditește pe Kirov, a fost găsită lucrarea„Motanul încălțat”  de Jukovski. În casa lui Leonid Kanneghiser, anarhistul care a tras în Urițki, a fost găsită lucrarea „Motanul încălțat”, de Jukovski. Imediat au fost arestați toți cei la care a fost găsită această carte. Au fost umplute cu ei câteva lagăre. Acesta era motivul pentru care se afla Galin la Zarianka. El era unul dintre cei 200.000 de posesori ai acestui volum. Iar autorul? Acestuia îi mersese, el murise cu 65 de ani mai înainte de a începe revoluția noastră.” „Într-o anumită privință temnița mai mare (URSS – n.n.) era mai grea decât temnițele mici. Or, între zidurile închisorilor propriu-zise oamenii se bucurau de  o oarecare libertate. În primul rând, cea de gândire. Aici ei nu mai puteau fi condamnați pentru că gândeau așa cum gândeau. Pe când în temnița cea mare – da. Și atunci el a rugat să fie trimis înapoi…”„Când conspiratorii, între care se afla și un surdomut, au fost prinși, cel care a trădat a fost surdomutul.”

„Lott, fost negustor, face comerț cu vorbe:  – Cât îmi dați că o să fie beznă la noapte și la vară cald?!” „- Pentru ce mă deranjați atât de des?! – Ca să vă cunoaștem părerea! – De ce doriți s-o cunoașteți?! – Ca să nu ținem cont de ea.” Sorokin către șeful GPU: „-  Vreau să vă rog să-mi spuneți ce trebuie să gândesc. Acesta s-a uitat mirat la el și i-a spus: – Eu nu-mi pun această problemă. Eu știu că pentru mine gândește tovarășul Stalin și ceilalți tovarăși din conducerea de partid și de stat. Dumneata de ce ți-ai complica viața și ți-ai pune această întrebare?! Sorokin i-a explicat: – Cei care vorbesc, orice ar vorbi, sunt arestați. De la o vreme însă, sunt arestați și cei care tac. Bănuiesc că aceștia o fi gândind greșit. Până la urmă s-a dovedit că el tace secrete de stat –  așa a fost calificată noua lui teorie despre circularitatea timpului – și a fost arestat.” Judecătorul Mohov:  „M1-315 condamnat la 240 de ani, 8 luni, 3 săptămâni, 2 zile, 8 ore și 30 de minute.”„Iuiun  vorbește cu arborii, pietrele, râul  ca să-și amintească cuvintele atunci când el nu va mai fi.” „Mai credeam că ea, lumea de dincolo de ziduri se duce la muncă și se întoarce în pas cadențat, așa cum mergeam noi la cantină și la culcare, că și ea cântă cu ură, ca și noi, cântece fără sens.” „– Cine trăiește în lagărul nostru mai mult de zece ani e un sabotor: sau a muncit prea puțin, sau a mâncat prea mult.”

Absurdul devine o piesă de teatru: „Peste câteva zile la Zarianka au sosit Stalin, Jdanov, Kalinin, Iagoda, Beria, ca să discute cu rebelii troțkiști. Deținuții erau entuziasmați, făceau schimburi de păreri privind problemele statului, teoretizau despre revoluția permanentă, lansau sugestii care ar fi apropiat victoria revoluției mondiale, propuneau îmbunătățiri la știința socialismului proletar. Abia către sfârșitul dezbaterilor, când Stalin a ridicat, lingușitor, de jos creionul care căzu din mâna lui Kudreavțev, acesta din urmă comportându-se și el ca un membru al Biroului politic, deținuții și-au dat seama că totul fusese un simulacru, aceștia nu erau decât niște foști mari actori din Grupul teatral al deținuților, care, grimați și îmbrăcați în uniforme militare sau în civil, au jucat roluri de membri ai biroului Politic.”

Lucian Strochi