E foarte greu ca după o capodoperă să urmeze o alta, a aceluiași autor. Cu acest gând am luat la citit cartea lui Nicolae Dabija intitulată provocator și enigmatic TE BLESTEM SĂ TE ÎNDRĂGOSTEȘTI DE MINE!. Citisem TEMA PENTRU ACASĂ și ajunsesem la concluzia că acel roman e o capodoperă, indiscutabil.

Trebuie spus de la bun început că Te blestem să te îndrăgostești de mine! e o carte greu clasificabilă, din punct de vedere tehnic. E vorba despre un tratat de dragoste, un vademecum în care dragostea este descrisă, aproape clinic, drept o boală, cu precizarea cu există atâtea tipuri de boli câți bolnavi sunt. Adică „fiecare cu dragostea lui”, dragostea fiind când în fază acută, când cronică și care, din păcate și din fericire, nu poate fi tratată preventiv.

Este o carte – chestionar în care singura întrebare pusă tuturor este însă una despicată: ce este dragostea, cum poți scăpa de dragoste, dacă ai cunoscut dragostea, ce faci dacă te-a părăsit iubita etc.

Romanul e o imensă povestire în ramă, cu doi protagoniști: Oana Nour  și Vlaicu.

Este un roman dublu inițiatic, un roman ezoteric, un roman al unui imaginar dilatat, cuprinzând elemente de straniu, de miraculos, de vis, de fantastic.

Este o carte opusă Temei pentru acasă. Cel care pleacă în căutarea iubirii este de această dată bărbatul, nu femeia. Iubirea cere sacrificiu și, pentru a-și recâștiga iubirea, protagonistul trebuie să renunțe la o parte din trupul său (metaforic, prin sinecdocă,  simbolic) (rinichiul stâng) pentru a salva o viață și o iubire.

În Tema pentru acasă iubita, soția moare, dar supraviețuiește prin copil. Aici iubita supraviețuiește tocmai când părea moartă. De fapt, într-un sens larg, panoramic și parabolic, ambele romane ale lui Nicolae Dabija sunt romane de dragoste.

Până la urmă,  Te blestem să te îndrăgostești de mine! este un roman fractalic, autorul având înțelepciunea arborelui, care rămâne arbore și atunci când e boboc, floare, sămânță, rădăcină, tulpină, creangă sau frunză.

Așa încât toate iubirile imposibile din roman nu sunt decât ipostazele aceleiași iubiri androginice, indiferent de numele pe care le împrumută, ca pe măști, îndrăgostiții.

Structural, romanul apare ca fiind unul de tipul Decameronului, prototipul, tiparul, arhetipul fiind Biblia – într-un sens și 1001 de nopți – în celălalt sens, cu precizarea că aici e vorba de un roman monodic.

Romanul este o imensă alegorie cuprinzând zeci de metafore dezvoltate ca parabole, prin narațiuni mai mult sau mai puțin dezvoltate.

Ca roman ezoteric, Te blestem… ține cont de valorile numerice și literale, obținându-se efecte speciale. „Oana Nour” protagonista romanului este un nume ce poate fi citit ca un ecou, ca un logogrif, fiind numele purtat de mai multe femei îngemănate: Ioana, Oana, Ana, Na, A. Căci dacă „Ioana” este cel mai cunoscut prenume românesc  de   femeie, „Oana” e un nume de alint, purtat însă și de  o mușatină, „Ana” e numele Maicii Maicii Domnului, dar și numele soției Meșterului Manole, „Na” este replica la „Nu” (de la Nutzi sau Nuți), iar „A” este vocala feminității.

Oana Nour amintește de Toma Nour dintr-un neterminat roman eminescian, iar luate împreună adică nume și prenume permit decodări interesante: Nana, Ur (originar), Ou,  Nr. (pentru număr), Nur, Runa, Rana, Onor, Roua, Or.  „O” este și ea o vocală a feminității, sugerând „Originea” și e singura vocală prezentă atât în nume, cât și în prenume.

Oana Nour are două nume perfecte prin cifra 4, cifra perfecțiunii (în Kabală).

Vlaicu, jumătatea ei perfectă are 6 litere (6 e forma de exprimare deplină a eului și începutul spiralei ca metaforă a originii Universului), dar, adiționată cu 4, dă 10 –  cifra perfectă, dar care se poate și autoanula (eventual prin contopire). 6 +8 (totalul cifric al literelor din prenumele și numele Oanei), dă 14, cifră magică ce dă prin adiție (1+4) numărul 5 (cifra ātmanului, a actului) iar prin împărțirea la 2 (1+1, El + Ea) dă 7 – cifra inițierii, adică cifra dublei inițieri.

Lucian Strochi