JURAMANTUL LUI HOMER (11)
C.I.U: Deși mie, personal, nu-mi place să mi se fragmenteze viața sau activitatea literară, îmi dau seama că, în ceea ce te privește, având tu o Operă atât de Vastă, trebuie o sistematizare, etapizare. Nu știu dacă așa ți-ai fi împărțit-o și tu… Eu propun doar o variantă: I-1980-1990; II- 1990-2000; III-2000-2010; IV- 2010-2019; V- După 2019.
L.S: Am avut discuții interminabile cu Laurențiu Ulici care vorbea de promoții, generații etc. Nu cred în școli, etichete, promoții… Ulici recunoștea că aceste împărțiri sunt necesare criticului, care are nevoie de jaloane, nu și cititorului sau scriitorului. După cum mai cred că o operă este unitară, unele ecouri dintr-o operă făcându-se auzite în altă operă, după 50 de ani… Propunerea ta e oarecum contabilă, cu multe zerouri în coadă, ceea ce o face suspectă. Respectându-ți tăierile, etapele, fragmentările eu propun ușoare modificări: Etapa I- 1962- 1968; II -1969 -1974; III -1975-1985; IV – 1986- 1990: V-1990-2002; VI – 2003- prezent.
C.I.U: În 1985 ai debutat în volum-la 35 de ani- cu o carte de proză scurtă intitulată „Penultima partidă de zaruri”. Ai avut ecouri favorabile, după câte îmi amintesc….Alexandru Condeescu, Laurențiu Ulici, Valentin F. Mihăescu, Cristian Livescu, iată doar câțiva care au comentat acest prim volum. Și nu oricum, ci cu afirmații de tipul: „locul aparte al lui Lucian Strochi în cadrul prozei noastre tinere este asigurat de povestirile fantastice în gustul tradiției romantice, halucinant psihologice, ori parabolic stranii, rotindu-se în jurul unor astre ca Poe, Hoffman, Buzzati, J. L. Borges, iar la noi Mateiu Caragiale, Voiculescu sau, mai recent, Laurențiu Fulga, al cărui fantastic folcloric, poetic și crud, aproape morbid uneori, e vizibil în „Laba gâștei”(Al. Condeescu). După asemenea primire, în care ești comparat cu „cei mari”, nu-mi explic de ce ai mai așteptat cinci ani până la o nouă apariție editorială?
L.S: Penultima partidă de zaruri a avut 46 de cronici, lucru total neobișnuit pentru o carte de debut. Pe lângă numele amintite deja, aș mai adăuga câteva: Al. I. Brumaru, Ioan Holban, Mircea Dinutz, Iulian Constandache, Vladimir Tescanu, Constantin Tomșa. Curios sau nu, am fost comparat mai mult cu scriitori străini, adesea cu cea mai mare cotă. Un detaliu amuzant: Ovid. S. Crohmălniceanu, citindu-mi câteva proze, mă compara ca scriitură, finețe a detaliilor, simțul parabolei, intelectualism, o anumită lipsă de senzualitate cu Borges. Auzisem de Borges, dar nu citisem nimic de el. Ulterior, după vreo câteva luni, am citit câteva povestiri de Borges în revista Secolul XX, apoi în franceză și volumul Moartea și Busola. Mult mai târziu am făcut cunoștință și cu poetul Jorge Luis Borges… Apropiindu-mă de fantastic, mi-au plăcut mult Dino Buzzati, Giuseppe Tomasi di Lampedusa, nu cel din Ghepardul, ci autorul unor nuvele formidabile, cum ar fi Ligheia, Franz Kafka (Metamorfoza m-a șocat), Jan Potocki, Ambrose Bierce, Nathaniel Hawthorne, Henry James, Massimo Bontempelli (cu care am fost comparat în câteva rânduri pentru realismul magic), Theophile Gautier, Balzac – cu excelenta Pielea de sagri, Jacques Cazotte, Nikolai Gogol, Mihail Bulgakov (Maestrul și Margareta, dar practic toate scrierile), Cinghiz Aitmatov, Charles-Robert Muturin, Anne Redcliffe, Matthew Gregory Lewis, Oscar Wilde, H.G. Wells (pentru care făcusem o adevărată pasiune), excelenta literatură chineză, pe care am descoperit-o în ani (Kao Pao, Li Ruzhen, Lao She, Shi Naian, Cao Xueqin, Lux Un), Ryonosuke Akutagawa, Silvina Ocampo, Julio Cortasar, Mario Vargas Llosa, Adolfo Bioy Casares, Gabriel Garcia Marquez (de la care am învățat curajul de a elibera, fără ezitare, imaginarul), Roa Bastos, John Hoyer Updike (Centaurul), Ernesto Sabato, Erico Verissimo, Alejo Carpentier, Karel Capek, Jonathan Swift, Alfred Jarry, Jean Cassou, Robert Louis Stevenson, Romulo Galegos. Asta ca să amintesc doar de cei atinși de aripa fantasticului. Îmi plăcea F. M. Dostoievski, credeam chiar că seamăn (fizic!) cu el, am descoperit relativ târziu literatura germană… Toți aceștia și mulți alții mi-au influențat concepțiile, scrisul, mi-au deschis ochii, mi-au ascuțit simțurile.