JURAMANTUL LUI HOMER (17)

C.I.U: Acum, la 70 de ani, când te-ai realizat în aproape toate genurile literare, sincer, și eu, la fel ca Ion Rotaru sau Dumitru Radu Popescu, văd o mare potențialitate a ta în domeniu. Tocmai din acest motiv cred că, dacă ai asculta sfaturile lor și îndemnul meu (nu ca specialist, ci doar ca simplu cititor), ar trebui să scrii mai multe piese. Sunt sigur că vei excela mai ales că semeni (la felul cum scrii teatru)… doar cu tine….. Mă combați sau ești de acord cu mine?

 L.S: Cu siguranță mă voi întoarce la teatru. Acum îl văd cu alți ochi, am acumulat ceva experiență de pe vremea când eram Director Artistic la Teatrul Tineretului. Numai că mai am unele ezitări: un spectacol de teatru e o sumă de „trădări”. Nu știu dacă m-aș regăsi total într-un spectacol regizat de altcineva. Iar ca să fac eu regia, e cam mult… Și apoi e vorba de actori, de maestrul de lumini, de ilustrația muzicală, de scenografie, de atâtea și atâtea lucruri care se topesc într-un spectacol…

C.I.U: Fiind și eu un om căruia îi plac antologiile, atunci când le citesc, dar și când le alcătuiesc, e normal că am studiat cu atenție „Antologia muntelui”, pe care ai scris-o în 2005. Clar că toți autorii din volum sunt importanți și tu ai insistat pe unele poezii reprezentative, în care muntele este sau poate avea rol benefic, malefic, dar și de erou civilizator, de simbol al vieții și al morții, de altar de jertfă, de timp, de simbol desuet, de element heraldic, de „aventură interioară”, de „amintire estivală”, de „mamă absolută”, de simbol al speranței, de uriaș magnet, de statornicie, de cuvânt, de viață și sălbăticie sau de parte din întregul patriei. M-ar interesa, desigur, scopul urmărit de tine când ai adunat acest material imens, dar și dacă volumul a avut ecourile pe care le așteptai?

L.S: Așa cum am mai spus-o, muntele este una dintre obsesiile mele perene. M-a interesat dintotdeauna muntele, ca subtemă literară, deci mai mult decât un motiv literar. Și dacă în literatura lumii sunt multe opere dedicate muntelui, având, ca decor psihologic, ca metaforă obsedantă și chiar ca mit personal, muntele, am constatat că marii noștri prozatori erau oamenii câmpiei: Zaharia Stancu, Marin Preda, Fănuș Neagu, Eugen Barbu, Panait Istrati, Ștefan Bănulescu, chiar Ioan Slavici sau Liviu Rebreanu, ca să nu amintesc decât câteva nume. Am vrut să verific acest lucru, dacă muntele e neîndreptățit și am început să caut, în operele scriitorilor români, muntele. Am făcut peste 17000 de fișe și mi-am dat seama că o eventuală Antologie a muntelui ar avea câteva volume bune. Așa că am renunțat la teatru și la proză și m-am oprit doar asupra poeziei. Am avut câteva surprize. Din cauza simbolismului său, am găsit peste 350 de simboluri plecând din munte; aproape toți poeții români au scris despre munte; Ceahlăul este muntele cel mai „curtat”; muntele este obiect-subiect pentru multe poeme; e adorat cel mai mult de oamenii câmpiei care îi admiră măreția. Antologia mea cuprinde peste 100 de poeți români, dar cu siguranță au rămas câțiva poeți mari în afara antologiei, evident din vina mea, eu negăsind muntele în opera lor, chiar dacă acesta exista. Antologia a avut ecou, din câte știu, printre cititori, iar un mare poet precum Radu Cârneci regreta că nu e prezent în antologie, din „vina lui” și îmi promitea că va scrie mai multe pagini despre munte. A stârnit chiar invidii și am avut unele probleme cu o doamnă de la Copyro, care spunea că am fost reclamat că nu am plătit drepturi de autor celor prezenți în antologie. Am spus că nu l-am găsit acasă pe Ion Budai-Deleanu să pot negocia cu el, nici pe Mihai Eminescu… I-am mai spus că Antologia are un rol didactic și că am oferit câte un exemplar poeților din Antologie. Eu nu am luat niciun ban pentru carte, la fel și Cassian Maria Spiridon, editorul volumului, prin editura Timpul. Până la urmă a intervenit George Bălăiță și conflictul s-a „stins”. Oricum antologia e interesantă, utilă și … te pune pe gânduri. În altă ordine de idei: antologia unei literaturi e o operă eminamente subiectivă, dar oferă o imagine de ansamblu, fiind „pădurea”. Dar o antologie a mării, a muntelui, a pădurii, a câmpiei, a dragostei etc. e mult mai utilă cred. Cândva, voi continua Antologia muntelui cu operele în proză și piesele de teatru…