C.I.U: Dacă, într-o situație anume, cunoscutul poet nemțean Gheorghe Simon își exprima admirația afirmând că nu a mai văzut un poet ca tine, care să poată scrie în orice „registru poetic”, eu aș adăuga, fără să te flatez, desigur, că nu mi s-a întâmplat să cunosc o altă persoană care să corespundă atât de bine titulaturii de SCRIITOR TOTAL. Câtă muncă și cât talent îți trebuie ca să ajungi până aici?

L. S: Nu cred că ai dreptate. Aproape toți scriitorii s-au ilustrat în mai toate genurile literare. Să luăm doar câteva exemple. Alecsandri a scris versuri, proză, teatru, a cules folclor; Camil Petrescu a scris versuri (Ciclul morții, Transcedentalia, Un luminiș pentru Kicsikem), proză (și nuvele, nu doar romanele), o epopee (Papuciada), a făcut critică teatrală, a scris eseuri (Modalitatea estetică a teatrului), a scris tratate de filozofie (Doctrina substanței), a scris teatru, însemnări (Rapid Constantinopole–Bioran, Note zilnice), a făcut gazetărie etc.; Arghezi a scris și teatru, a făcut și traduceri, Mihai Sadoveanu a scris și teatru și poezie, nu mai vorbesc de Lucian Blaga sau de George Călinescu. E drept că un scriitor se impune de obicei într-un gen sau/și într-o specie anume, predilectă. De muncit, muncesc zilnic, până la opt ore pe zi, ca un funcționar conștiincios. Nu mi se pare greu pentru că fac ceea ce vreau, ceea ce îmi place. Cât privește talentul, cum să-l cuantifici, să-l măsori? E adevărat, pot scrie poezie de formă fixă, dar și poezie cu/în vers liber. Am trăit o întâmplare amuzantă: la o întâlnire cu elevii Colegiului Național Ștefan cel Mare din Târgu-Neamț, o elevă isteață, probabil olimpică, m-a întrebat: „Văd că scrieți versuri fără rimă. Dar cu rimă ați putea scrie?” I-am cerut să-mi dea o literă. „-„S” de la numele Dumneavoastră!” Atunci, pe loc, am improvizat un catren, cu cuvinte începând doar cu litera „S”: „Salvându-și scutul stratagemă/Sub stâlp solar surpând Sicilii/Sfidând suav străvechi sigilii /Satanic stârv stă semnul – stemă.” Am primit aplauze furtunoase, iar fata a roșit, mărturisind că „a vrut să mă încurce”… Totuși, am și eu preferințele mele: sonetul italian și haikuul, dar pot scrie chiar și maqame… Dar versul liber îți oferă o mai mare libertate…

C.I.U: Am văzut și auzit multe în viața mea, dar să văd ghiftuiții de astăzi afirmând că s-au îmbogățit pentru că au gândit în timp ce mâncau salam cu soia, nu mi-am închipuit niciodată. Eu știam că s-au îmbogățit prin furt, șantaj etc. Suntem, după cum se vede ecologi și penibili…Ce ne facem cu credulii din această poveste, din țară, din lume?

L.S: Nu știu ce să zic. Nu m-a prea interesat fenomenul. Ar merita desigur un studiu serios, dar nu am timp pentru așa ceva. Dar să ne amintim ce spunea cineva: „La originea oricărei averi se găsești un viol, o trădare sau o crimă.” Oricum, „îmbogățiți” au fost dintotdeauna și ei apar mai ales în momentele de criză.