JURAMANTUL LUI HOMER (47)
C.I.U: Poezia encomiastică a fost – sunt sigur – practicată în jurul tău. Tu cum ai văzut-o? Ar fi meritat s-o abordezi?
L.S: Epitalamul, oda, imnul, ca să amintesc doar câteva specii literare sunt vechi de când poezia. Am scris ode închinate patriei, limbii române. Lirica patriotică, atunci când e scrisă cu mare iubire de neam și de cuvânt e viabilă. Adrian Păunescu, Ioan Alexandru, Octavian Goga, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Gheorghe, Emilian Marcu sunt poeți mari și pentru lirica patriotică pe care au scris-o. E cu totul altceva să dedici versuri unui partid, unei persoane. E greu să scrii un imn pentru Ștefan cel Mare sau Mihai Viteazul. Oricum tipul acesta de poezie mi se pare prea retoric pentru structura mea, mai mult implozivă decât explozivă. Am rezerve și față de poezia așa-zis religioasă. În foarte puține cazuri e o poezie de valoare, care emoționează. Deși în acest caz lucrurile sunt mai nuanțate.
C.I.U: Nucleul de Scriitori de la Roman îți este, după câte știu, foarte aproape. Mai mult decât Scriitorii din Piatra Neamț, acolo unde locuiești. Ar exista vreo explicație?
L.S: Mai multe. În primul rând cu scriitorii din Piatra-Neamț mă cunosc foarte bine de zeci de ani. Cu unii am fost coleg de serviciu, au condus aceeași revistă. Nu am ce să-i mai învăț, nu au ce să mă mai învețe. Am organizat multe activități, atât în Piatra-Neamț, cât și în județ. Avem o Reprezentanță a Uniunii Scriitorilor, condusă de criticul Cristian Livescu în calitate de Președinte și unde eu sunt Vicepreședinte. Avem chiar și un cenaclu, Calistrat Hogaș, care își ține ședințele în Muzeul Memorial Calistrat Hogaș. Reprezentanța cuprinde atât membri ai Uniunii Scriitorilor, cât și autori ce nu au încă acest statut. Legăturile mele cu Romanul datează de prin anii 2000. Am observat că Romanul este marginalizat, nu intra în circuit județean sau național și, în calitate de Director al Direcției pentru Cultură, Culte și Patrimoniu, am încercat să îndrept această situație, organizând la Roman câteva activități importante, cum ar fi expoziția de la Muzeul de Artă Manuscrise și autografe celebre. Autografele plecau de la Grigore Ureche și ajungeau la scriitori contemporani. Veneau vizitatori cu autocarele, chiar din alte orașe, să viziteze expoziția. Am fost sprijinit de Muzeul Literaturii Române din București, de Muzeul Literaturii Române din Iași, de Muzee și Case memoriale, Biblioteca Județeană G. T. Kirileanu, de particulari din Roman, Piatra-Neamț, Iași și București. Au fost șase săli pline cu exponate, multe dintre ele inedite.
Am organizat Sadoveniana la Hanu Ancuței, cu sprijinul doamnei Elena Nușa Chiriac, lansări de carte la biblioteca G. R. Melion sau la Colegiul Național Roman Vodă, unde am colaborat excelent cu distinsa și altruista doamnă Cornelia Jora. Am început să descopăr Romanul nevăzut ochiului grăbit și să cunosc oameni de valoare, de aleasă cultură între care Gheorghe A. M. Ciobanu, Ioan Dobreanu, Alexandru Mihăilă, Violeta Lăcătușu, Mircea Bostan, Alexandru Cramer, Eva Lazea, Boris Cepalis, Emilian Nazaritean, Mihaela Nazaritean, Minodora Ursache, Vasile Ursache, Monica Carp, Cristinel Ionel Prisacaru, Florin Mircea Zaharescu, Georgeta Ursu, Șerban Ursu, Ovidiu Cărpușor, Mihai Știrbu, Oana Onu. Un alt moment important a fost întâlnirea cu poetul, pictorul, preotul Cornel Paiu, care mi-a solicitat o prefață la o carte a sa. Prin el am stabilit relații cordiale cu scriitorii de la „Scrisul Românesc” din Craiova, Florea Firan și ceilalți. Apoi a fost întâlnirea, tot prin paginile scrise, cu doctorul Dan Gabriel Arvătescu, care mi-a trimis o nuvelă excelentă, intitulată Eu, chirurgul. Au urmat altele, prima carte, apoi o a doua carte. Prin doctorul Arvătescu am intrat și eu, alăturându-mă romașcanilor, într-un proiect intitulat „10+1” un dialog cultural cu personalități culturale din Câmpulung-Muscel. Tot prin el am cunoscut-o pe doctorița Silvia Măndășescu, o poetă delicată, subtilă și un eseist de temut. Prin preotul Cornel Paiu am cunoscut mai bine unele fețe bisericești, din Arhiepiscopia Romanului, dar și de la Institutul Franciscan, unde m-am întâlnit cu Eugen Răchițeanu, un mare cărturar. Am prefațat cărțile multor romașcani, scriitori tineri, dar de mare talent, între care Yasmine Bonciu și Cătălin Vega. M-am implicat în mai multe proiecte culturale între care Caravana Scriitorilor, Târgul de Carte de la Roman, Festivalul concurs de receptare critică a poeziei „Mircea Scarlat”, Festivalul „Garabet Ibrăileanu”, de critică și aforisme. Am reușit să formăm o Reprezentanță a Ziariștilor Profesioniști din România la Roman, un număr de peste 25 de ziariști aderând la această reprezentanță. Sunt consilier editorial la Editura Papirus Media, realizând și prefețe sau postfețe pentru multe dintre cărțile apărute. Un proiect drag mie, dar și romașcanilor este Seara basarabeană, care reunește reprezentanți ai scriitorilor de peste Prut, între care Nicolae Dabija, Victoria Fonari, Andrei Moroșanu, Cristina Costov, ca să amintesc doar câțiva și, desigur, scriitorii romașcani în frunte cu Alexandru Mihăilă. Romanul editează și revista Clepsydra și a inițiat o formă de recunoaștere a valorilor care se concretizează prin acordarea titlului de Academician clepsydric unor personalități. Am fost primul Academician clepsydric, iar următorii sunt Nicolae Dabija și Emilian Marcu. Academicianul Răzvan Theodorescu și-a dat acordul de a fi următorul pe această listă… Trebuie să adaug că aceste activități sunt doar câteva pe care le organizează Romanul și la care am participat și m-am implicat direct. Dar sunt multe altele, importante, uneori de impact național, la care nu am participat, din motive obiective. O manifestare exemplară, ca idee și realizare a fost cea intitulată „Cele zece porunci”. De exemplu, tema era: „Să nu ucizi”. Erau chemați să conferențieze, să intre în dialog, să răspundă la întrebări preoți, juriști, istorici, scriitori, reprezentanți ai poliției, fiecare pronunțându-se din punctul lor de vedere asupra temei. În final rezulta un spectacol instructiv, educativ, cu înalte valențe umane…