C.I.U: La această vârstă, uitându-te înapoi, ai putea striga cu mândrie: scriitorii x, y, z sunt, într-un fel, creația mea? Dar uitându-te cu mânie, ce amintiri urâte ți-ar tulbura privirea sau chiar creația?

 L.S: E o întrebare ciudată, dar răspunsul meu este unul categoric negativ. Am ajutat în afirmarea lor mai rapidă un număr de scriitori, dar ei erau scriitori și înainte de a ne cunoaște. La fel, nu am amintiri urâte, deși sunt două cazuri care mă pot întrista. Primul se referă la situația când cineva promite foarte mult la început, publică un volum foarte bun, dar următoarele sunt din ce în ce mai șterse, mai anodine și anonime. A doua situație este aceea când cineva pe care l-ai ajutat cândva a găsit pe altcineva mai convenabil la un moment dat și pe tine nici măcar nu te mai salută. S-a folosit de tine și atât! Dar astea nu îmi tulbură privirea și cu atât mai puțin creația. Mânia e apanajul zeilor, de aceea nu mă pot mânia. După cum mândria este un sentiment nu tocmai pozitiv, atunci când se referă la raportul dintre tine și propriul tău eu.

C.I.U: În cazul Omului și Artistului Lucian Strochi, crezi că Personalitatea lui Intelectuală își are izvorul în hazard, în marea sa cultură, în talentul impresionant, în bonomia recunoscută sau în toate acestea la un loc?

L.S: Am avut șansa și neșansa de a fi privat în copilărie de unele din facilitățile de mai târziu în ceea ce privește comunicarea: televiziunea, internetul, telefonul mobil. Și atunci m-am refugiat în cărți. Deci a fost și hazard, dar și o necesitate lăuntrică. Cultura se formează în timp și cred eu că până la o vârstă ea trebuie să aibă un caracter enciclopedic, nediscriminatoriu. Până în facultate e bine să citești cât mai mult, din toate domeniile. Informațiile se vor sistematiza, grupa, organiza, ierarhiza pe ordine de importanță, mai târziu. Talentul e un cumul de date personale incluzând inteligența, memoria, capacitatea de a alcătui o schemă relațională și de a o părăsi rapid când situația nouă o cere. Lipsa de încrâncenare, incapacitatea de a urî, bonomia – cum spui – te face să fii mai echilibrat și ca atare mai puțin surprins de un eveniment sau altul. Dar cred că o personalitate intelectuală nu trebuie să excludă, dimpotrivă, să cultive candoarea, inocența, uimirea copilului în fața minunilor lumii, ale naturii. Apoi o luciditate care filtrează informațiile primite, le decantează. Și mai ales înțelegerea rostului tău pe lume, datoria pe care o ai față de limba ta, față de oameni. Dă cât mai mult și vei primi pe măsură. Dă, fără să aștepți să primești și vei primi. Poate că vei primi atunci când nu te mai aștepți.