C.I.U: Trăind noi în era internetului (abuziv, i-aș zice), crezi că sfârșitul Galaxiei Gutemberg este pe aproape? Vom trăi să vedem moartea Cărții?

L.S: Cartea moare mereu de la Gutemberg încoace. Și va muri și peste 500 de ani. Sigur, se poate schimba suportul cărții, poate deveni chiar unul virtual, dar CARTEA nu poate să dispară. Știe cineva că într-o bibliotecă județeană cu 300.000 de unități biblioteconomice sunt adunate peste 97% din cunoștințele civilizației noastre? Și e vorba de cărți. Internetul e rapid, prompt, dar nu poate ierarhiza corect informațiile. O carte o poți lua cu tine în pat, în orice călătorie, e foarte ieftină în comparație cu un laptop, nu trebuie alimentată de la o sursă de energie, poate fi răsfoită, întoarsă, e comodă. Cartea e aristocratică, internetul prea uniformizant. Cartea nu are nevoie de licențe, nu se poate virusa, nu e confuză, cu trimiteri derutante… Deci, ca să vezi moartea cărții, dragă prietene, trebuie să te pregătești să fii nemuritor.

C.I.U: Deși nu este niciun pericol să se întâmple ceea ce visez eu (apariția unui nou Eminescu), ți-ai imagina vreodată ce s-ar întâmpla la această apariție? Trăind noi, acum, într-o perioadă a urii, a lipsei dialogului civilizat, a contestării oricărui talent, n-am asista, neputincioși, la fuga din țară a geniului pe care-l așteptam de 131 de ani?

L.S: Ei și ce? Și Eminescu a fost la Viena și Berlin. Se va întoarce, mai puternic, mai cult, cu mai multă experiență. Nu cred că vom asista la un nou caz Caragiale, care să se autoexileze la Berlin. Constat însă că acorzi o prea mare putere urii, contestației. Chiar dacă ea există, chiar dacă e mult întuneric, lumina va birui întotdeauna. Să luăm un exemplu: întunericul e sfâșiat, omorât de orice rază de lumină. Nu trebuie să luminez tot întunericul, pentru a mă orienta într-o cameră întunecoasă: e nevoie doar de o lanternă. Pentru că întunericul e static, iar lumina e dinamică. Poți să-mi spui care e viteza întunericului? Eu și oricine îți putem spune care e viteza luminii. Chiar în vid…