JURAMANTUL LUI HOMER (69)

C.I.U: Să zicem că am ajuns la Senectute… Eu, recunosc, am cam ajuns… O fi această perioadă aceea a marilor sinteze ale noastre sau ale altora? Ne aduce și acel element atât de necesar pentru o viață liniștită : detașarea?

 L.S: Eu cred că vremea de realizare a marilor sinteze a venit acum, atât pentru mine, cât și pentru alții. Sunt detașat, într-adevăr. Timpul, paradoxal, lucrează în favoarea mea. Îmi doresc mult să-mi realizez proiectele. Nu am nici un fel de crispări. Sunt sigur că ceea ce îmi propun, realizez.

C.I.U: Tudor Vianu afirma că „Orice om este un ratat față de aspirațiile sale”. Cât adevăr incumbă această concluzie a marelui estetician în ceea ce-i privește pe scriitori?

 L.S: Radiografia lui Vianu este corectă. Și aș spune că asta e adevărata stare de fapt a Creatorului. El trebuie să aibă mereu și mereu alte aspirații. Dacă le-a îndeplinit, e un om pierdut, chiar dacă pare împlinit. Omul trebuie să aibă rezerve de speranță, trebuie să fie capabil să facă oricând încă un pas. Povestea cu ratatul este din perioada interbelică. Știi povestea cu rața care nu se ratează…

C.I.U. Știm că în actualitatea noastră literară se vorbește despre anumiți „boieri ai minții”, persoane cu mare influență politică și care au fost mai mereu protejați cu burse, cu traduceri ale „operelor” în străinătate, cu… Îi știi, îi detești sau îi admiri?

L.S: Îi știu, nu îi detest, nu îi admir. „Traducțiile nu fac o literatură”, dar sunt necesare. Trebuie să facem și export de cultură. Singurul lucru pe care mi-l doresc e acela ca să fie promovată valoarea, nu nonvaloarea. Întotdeauna au fost asemenea „profitori”. Dar uneori aveam ambasadori culturali precum Lucian Blaga.

C.I.U: Am fost torturați, pe vremea comunismului, cu miniștri analfabeți, cu indivizi ajunși mari șefi cu facultăți terminate înainte de a absolvi un liceu… În prezent avem miniștri, deputați, senatori etc. cu facultăți finalizate la timp, unii au chiar doctorate neplagiate… Cum s-a schimbat viața noastră, dar și a culturii naționale în condițiile acestea?

L.S: Nu știu dacă e chiar așa. Am avut și miniștri, ai Culturii, ai Învățământului de mare valoare. Problema e alta. Aveau ei cu adevărat putere? Sau cel care tăia și spânzura era Comitetul Central al P. C. R. ? Nu știu dacă nu ești ironic în a doua parte a întrebării. Mărturisesc că nu știu nici măcar numele miniștrilor Culturii, ai Educației Naționale, ai Cercetării… Guvernul nu prea contează, fiind presat de Parlament și de Președinte. Dar românul este o fire adaptabilă. Se descurcă și fără. Sunt multe manifestări de excepție în țară, realizate de oameni inimoși, cu dragoste pentru cultură și valoare. Te-a ajutat cumva Ministerul… pentru Festivalurile tale de mare valoare, cu ecou internațional? Sprijină cineva dintre oficialități, material, revista ta, atât de dorită și de respectată? Dacă da, atunci îmi cer scuze sprijinitorilor. Dar nu cred că voi fi în această situație. În legătură cu facultățile și doctoratele neplagiate. Sunt prea multe doctorate în economie, drept, științe sociale etc. Multă vreme, universitari pe prestigiu internațional nu își puteau da doctoratele. Am prins perioada când, student fiind, am putut participa la susținerea doctoratului de către profesorii mei. În fiecare săptămână aproape se susținea un doctorat. Dar asta pentru că zeci de ani nu se dăduse „dezlegare”… Nu avem programe naționale coerente de sprijinire a culturii naționale în țară sau străinătate. Primarii cheltuiesc banii de la capitolul „cultură” pe iepurași, steluțe, artificii, recitaluri de muzică… aproximativă, pe tot soiul de festivaluri tradiționale: ale usturoiului, pălincii, sarmalelor, gulașului etc. Aduc voturi, lumea se bucură și se satură… Noroc că mai sunt tabere de pictură, festivaluri literare importante, Târguri de carte, nu doar de haine și de încălțăminte second hand…