C.I.U: Este vreun moment (sau mai multe) din activitatea ta când crezi că ai lăsat un semn durabil pentru obște?

L.S: Așa cum știi, am avut multă vreme funcții administrative în județ. Am fost șef de birou, de serviciu, purtător de cuvânt, director artistic, director. Am inițiat câteva tabere de pictură, câteva manifestări care au devenit ulterior de tradiție, am contribuit direct la unele înfrățiri dintre Piatra-Neamț și alte localități din lume. Dar semnele pe care le-am lăsat și care pot fi considerate „durabile” sunt stema județului, care este valabilă și acum, steagul municipiului cu culorile alb-albastru, Muzeul Cucuteni, unicat mondial, restaurarea Agapiei și a altor mănăstiri, îndeosebi în 2004, Anul lui Ștefan cel Mare și Sfânt. Muzeul Cucuteni are o istorie interesantă. Se luase hotărârea ca Filialele județene ale Băncii Naționale să se desființeze, păstrându-se, din 40, doar 8, acelea zonale. Adrian Năstase, prim–ministru pe atunci, s-a temut ca nu cumva sediile băncilor, în general clădiri impozante, centrale, vechi, unele chiar de patrimoniu să nu ajungă cazinouri sau sedii de partide, de ONG-uri, de tot soiul de asociații. Și atunci a vorbit cu acad. Răzvan Theodorescu să transforme aceste sedii în muzee de artă contemporană. La rândul său, Ministrul ne-a cerut să facem documentația necesară pentru acest lucru. Cu ajutorul colegelor de la Direcția de Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național Neamț am alcătuit un dosar cu peste 400 de pagini, complet, de la starea clădirii, situația terenului, până la dirijarea fluxului de vizitatori și valoarea exponatelor. Urma să avem un asemenea muzeu și la Piatra-Neamț. Numai că cineva, probabil interesat, a reclamat faptul că există deja un asemenea muzeu la vreo 200 de metri distanță, Muzeul de Artă. Intrasem în impas și m-am sfătuit cu dr. Gheorghe Dumitroaia, directorul Complexului Muzeal Județean Neamț, ce e de făcut. El a venit cu ideea unui Muzeu Cucuteni. Am refăcut documentația, am pledat cauza ministrului, care, la rândul său, ne-a pledat cauza Prim-Ministrului. Și așa a apărut Muzeul Național de Artă Cucuteniană, cu piese excepționale, între care Hora de la Frumușica, Soborul Zeițelor, Gânditorul de la Târpești…