C.I.U: Pentru a nu finaliza această carte într-o atmosferă deprimantă, expune-ne planul tău de creație pe zece sau cincisprezece ani. Sunt sigur că optimismul tău ne va face să sperăm că totul va fi bine… Doamne ajută să fie cum gândești și acționezi tu!

L.S: În mare parte am vorbit despre proiectele mele imediate. Aș mai vrea să realizez un carte despre poezie, o carte de teorie a literaturii cu exemple din propria mea operă, adăugând Integralei Ancadierului speciile care lipsesc (de exemplu numai la litera E ar mai fi epistola, epigrama, epitaful, epitalamul etc.). Un tratat despre portretul în arta plastică în raport cu portretul literar și cel anatomic, să finalizez volumele trei și patru din Orgoliul Orologiului, să scriu o carte despre invenții, un volum de povestiri fantastice, un volum cuprinzând 1001 de poezii (e aproape gata, am deja realizate parțial, publicate, 936 de poezii). Un volum de 101 sonete italiene și engleze (am scrise peste 80), un volum de lirică niponă (tanka, haiku, renga, haiga), un volum de balade (cam 50 de piese), un jurnal care va consemna evenimentele ce se vor derula de la 23 iulie 2020, un volum de teatru care să cuprindă cam 20 de piese (până acum am doar 6), editarea prefețelor, cronicilor literare, cronicilor plastice în volume de critică (între 7 și 10 volume). Deocamdată atât, repet, în afară de cele amintite anterior. Aș vrea să realizez și câteva micromonografii, despre autori și oameni dragi mie și, recunosc, una dintre ele va fi despre tine. A, și să nu uit, un volum cu specii literare noi, create de mine, vreo șapte la număr. Pentru început, cred că e destul… Aș vrea ca la sfârșitul vieții să am 100 de cărți…

Și pentru a spori interesul pentru această carte, iată câteva sonete inedite, care vor apărea poate tot în acest an: SONETUL IUBIRII (1): Iubirea e blestem și-adâncă rugă/ Săpând la temelii o mănăstire/ E cea dintâi poruncă și zidire/ Cuvânt cerând statuilor să fugă.// Un substantiv ciudat ce se conjugă/ Și-un duh păgân de dincolo de fire/ Un adevăr profund în amăgire/ Un lacom timp flămând ce vrea să sugă.// Iubirea n-are chip icoane semne/ Dar face blând să se înalțe demne/ Și târâtoarele din ascunzișuri/ Și scoate poama coaptă din frunzișuri/ E foc cumplit ce arde fără lemne/ Și vag adoarme alb în tandre visuri./ CU TUȘE MOI ÎMI CUCERESC IUBIREA (2): Cearșaful alb duhnind a așteptare…/ Cu degete, cercetând arse buze/ Cu ochi, gloanțe trase din archebuze/ Și sâni eliberați din închisoare…// Cu gânduri strecurate ca meduze,/ Plutind între tăceri adânci și-o mare;/ Cu mâini făcute pentru alinare/ Și cu urechi în scâncete lehuze;// Cu umbre viorii ascunse-n coapse,/ Cu zâmbete ce par netrase capse,/ Cu–un pântec umilind o emisferă…// M-aștepți să ne-ntâlnim în noi sinapse/ Și – ntr – o iubire vag restanțieră/ Vrem să întemeiem o nouă eră/ SONETUL IUBITEI MAGICE (3): în tine porți sămânța nemuririi/ un cântec mut ce îl aud doar mirii/ cuminte îți aștepți șoapta robirii/ când te înalți spre marginile firii// călăi sunt norii, razele doar zbirii/ în ochi se-adună-n pleoape trandafirii/ tu porți conduri ce-i poartă doar zefirii/ tăcută-noți privind spre insula iubirii// mai porți în gând potecile-amintirii/ desprinsă ești din patima rostirii/ sfârșit de lume începutul spirii// nu te iubește stânca nici menhirii/ și visu-așteptă-n marginea zidirii/ totem ciudat e ceasul zămislirii/ SONETUL IUBIRII ALBASTRE (4): Iubirea e dumnezeiască vină/ Și legea cea dintâi supremă-a firii/ Fulger răzleț pe cerul nemuririi/ Lumină mov desprinsă din lumină// Pleoape de dor ne sunt clar trandafirii/ O liniște în tunet mai deplină/ O scriere trimisă anonimă/ Un jurământ pe care-l fac doar mirii// O funie unindu-ne-n vecie/ Cuvânt ce nu mai știm cum ni se scrie/ Parfum de mosc de smirnă iasomie// Timp suspendat o sete fără sațiu/ Un gând fără de limite de spațiu/ Un vers din Dante poate din Horațiu/ SONETUL NOPȚII MAGICE (5): În noaptea când te-am cunoscut femeie/ Eram iubiți de vagi subterane ploi/ Și blând pronume se conjuga în noi/ Și lacrima se prelungea-n scânteie// Eram tornadă vârtej torent șuvoi/ Un curcubeu băut de curcubeie/ Sau apă vie, moartă, în știubeie/ O ramură din trunchi gingaș verde-altoi// Un singur trup două suflete parcă/ Singurii oameni în biblică arcă/ Două suflete în singur iubit trup// Evadând în eternitate să rup/ Blestem sălbatic cu ochi roșii de lup/ Iubirea noastă astăzi se încarcă/