Eu pot să fac să cânte bronzul, piatra 

Sau marmura, atât de -nșelătoare; 

Eu pot să rup o rază, ram din soare

Și să-nfierbânt doar cu privirea vatra. 

Pot să cioplesc cuvântul ce te doare 

S-o zămislesc în gând pe Cleopatra 

Să țes un rând păgân din Panciatantra 

Să-ngheț un zâmbet să topesc ninsoare

Iubirii noastre pot să-i fac armură   

Pot sufletul să-l prind într-o sculptură 

Și să strivesc un zeu în colț de gură

Și aur pot ciopli oricând din zgură

Un curcubeu înalț din zare sură

Și te zidesc plângând fără măsură 

Lucian Strochi