SONETUL PRIMULUI OM (18)

Bătrâne sunt amintirile mele 

Poate chiar de la începutul lumii, 

Când omul nu era deasupra humii 

Și nu cotrobăia prin vis, prin stele. 

Pielea mea avea strălucirea lunii; 

Privirile păreau  ancore grele… 

Pleoapele –ntredeschise erau vele 

Gura mea cerceta  buza genunii… 

Eram zei, monștri, semizei sau titani.  

Timpul nu se împărțise încă- n ani; 

Gândul nu se rostogolise în bani. 

Fierbinte  magmă pentru începuturi:

În loc de inimi, despicate scuturi;  

Tainic întemeiam mituri din fluturi …

Lucian Strochi