SONETUL PRIMULUI OM (18)
Bătrâne sunt amintirile mele
Poate chiar de la începutul lumii,
Când omul nu era deasupra humii
Și nu cotrobăia prin vis, prin stele.
Pielea mea avea strălucirea lunii;
Privirile păreau ancore grele…
Pleoapele –ntredeschise erau vele
Gura mea cerceta buza genunii…
Eram zei, monștri, semizei sau titani.
Timpul nu se împărțise încă- n ani;
Gândul nu se rostogolise în bani.
Fierbinte magmă pentru începuturi:
În loc de inimi, despicate scuturi;
Tainic întemeiam mituri din fluturi …
Lucian Strochi