Un gând a pus un semn ciudat în mână²

Şi mâna l-a cioplit în piatră dură³;

Tenace o lucrat o săptămână⁴,

Dar semnul⁵ s-a deschis, închis, armură.⁶

 

Alt gând, alt semn şi-o altă cioplitură;⁷

Alt stei gălbui, prelungă, altă vână;

Rotund, un sunet alb⁸ ieşit pe gură,

În munţi celest adoarme ca o stână.⁹

 

Destinului i-a pus timid glazură¹⁰,

O viaţă-ntreagă strânsă-ntr-o măsură.¹¹

Pentru privire: floare, crin, răsură;¹²

Pentru picior, cu cai focoşi, trăsură.¹³

 

E blestemată¹⁴, dar ades divină.¹⁵

Ca semn ceresc¹⁶, o literă-i lumină.¹⁷

Lucian Strochi

Sonetul literei¹  (II-ENGLEZ)

Litera m-a obsedat dintotdeauna. Alfabetul –  cartea iniţierii în scris /citit – este o carte a literei, nu a cuvântului. Am resimţit întotdeauna sinecdoca parte /întreg, adică literă / cuvânt ca fiind o luptă acerbă pentru supravieţuire, expresivitate, adevăr. Cuvântul nu poate exista fără literă. Mobilitatea literei, aranjamentele, dezvoltările ei dau viaţă cuvântului.

Un gând a pus un semn ciudat în mână²  – vers ambiguu, greu de descifrat. Care e semnul? Unealta? Litera? Pironul răstignirii? Sau toate acestea? S-au făcut nenumărate speculaţii cosmogonice şi mistice pornind de la forma literelor. Alef ar evoca astfel coroana supremă, vârful din dreapta, îndreptat în sus, ar indica înţelepciunea; vârful din stânga, îndreptat în jos, ar corespunde mamei care îşi alăptează copilul; bara centrală ar reprezenta intelectul. Alef ar reuni originea şi sfârşitul vieţii superioare, litera asta simbolizează spiritualitatea. Alef sfinţeşte cuvântul. Astfel Avram s-ar traduce: părintele popoarelor. Aavram sau Avraam se traduce prin părintele popoarelor sfinte. Alef are şi o dinamică interesantă a imaginilor. Alef semnifică taur (bou). Prima reprezentare a lui Alef era sub forma lui V, care simboliza coarnele taurului. Bara centrală este cuţitul ucigaş. V se prăbuşeşte şi se întoarce devenind A, păstrând amintirea sacrificiului. (Această interpretare mi-a fost dată de bunica mea Vera şi nu o pot aprecia în niciun fel, decât ca fiind o propunere interesantă.)

Şi mâna l-a cioplit în piatră dură³;  – gândul devine statuie prin literă, prin unealtă, prin muncă, prin jertfă.

o săptămână⁴, – săptămâna are şapte zile, şapte fiind cifre oricărei iniţiere reuşite.

semnul⁵   – adică litera care este vie, se poate închide sau deschide, poate fi

armură.⁶  – adică monogramă, dar şi anonimat parţial.

Alt gând, alt semn şi-o altă cioplitură;⁷  – orice iniţiere se cere confirmată şi reconfirmată. Pentru hurufiţi, adepţii ştiinţei literelor, numele nu este altceva decât însăşi esenţa lucrului numit, iar numele sunt cuprinse în litere. Universul este produsul acestor litere, dar ele se manifestă în om. Literele pe care le-a învăţat Adam de la Dumnezeu sunt un număr de 32, dar unele sau pierdut (6). Cele 28 de litere au şi o valoare numerică. De altfel num ele profeţilor evrei sunt multipli de 13. Prima literă este Alef; ca număr este egal cu unu. Unu este şi atributul lui Dumnezeu. Această literă figurează la începutul numelui lui Allah şi a lui Adam. Dumnezeu este o forţă care se exprimă prin verb, adică printr-un fonem; ea se exprimă prin cele 32 de litere ale alfabetului arabo-persan. Prima surată a Coranului are şapte semne (ayat).

sunet alb⁸   – oximoron sugerând poate intimitatea sinestezică imagine sunet în actul cioplirii, act magic pentru că dă viaţă statuii, dar şi legii.

În munţi celest adoarme ca o stână.⁹ – evident că e vorba de o stână a cerului, o boltă cerească „tradusă” de un cioban pe limba lui

glazură¹⁰,  – glazura este de fapt o decorare. Litera poate fi şi ea decorată, dar şi element al unei decoraţii.

O viaţă-ntreagă strânsă-ntr-o măsură.¹¹  – aluzie la vers. Dacă e vocală, litera asigură silaba, care este elementul esenţial al măsurii. Dar litera fiind egală cu ea însăşi, îşi este propria măsură, dar şi măsura altora, inclusiv a cuvântului.

Pentru privire: floare, crin, răsură;¹²  – există două explicaţii: pentru privire, litera este o floare, prin frumuseţea ei intrinsecă sau poate fi înflorată. A doua explicaţie este valoarea de fonem pe care îl are litera. Privirea citeşte fiecare floare şi în funcţie de numele ei.

Pentru picior, cu cai focoşi, trăsură.¹³  – aici e o aluzie la măsură vers, picior metric.

E blestemată¹⁴,   – litera poate fi blestemată dacă apare ca simbol al Diavolului sau al prostituţiei (În Evul Mediu, dar şi mai târziu, prostituatele se însemnau cu o literă înroşită în foc şi aplicată pe umăr). Literele din vechiul alfabet irlandez sau ogam erau simple linii orizontale sau oblice trasate perpendicular dintr-o parte în cealaltă. Pot fi şi incantaţii care, prin intermediul scrisului, fixează un blestem, o interdicţie sau o obligaţie.

divină.¹⁵  litera este şi (în)semnul lui Dumnezeu şi a lui Iisus. El apare reprezentat în icoane cu o carte în mână, pe care sunt înscrise două litere , alfa şi omega, (A, Ω), adică în traducere: „Eu sunt începutul şi sfârşitul”.

Ca semn ceresc¹⁶ – litera merită o discuţie mai amplă: Potrivit Cabalei, literele alfabetului ebraic conţin o putere creatoare pe care omul n-o poate cunoaşte. Nimeni nu le ştie ordinea deoarece paragrafele Torei nu sunt indicate în adevărata lor ordine. Altminteri, oricine le-ar citi, ar putea crea o lume, învia morţii, înfăptui minuni. Ordinea Torei este ascunsă şi este cunoscută doar de Dumnezeu. În cartea Bahir care se înfăţişează ca o culegere de maxime (mindras), există o teorie a vocalelor şi a consoanelor privind limba ebraică. Vocalele din Tora lipsite de consoane pot fi comparate cu sufletul vieţii în trupul oamenilor. Vocalele reprezintă psihicul în opoziţie cu trupul, figurat prin consoane. Vocalele apar comparabile nu nişte puncte, deci prin nişte cercuri, iar consoanele au formă pătrată. De aici se pot stabili nişte corelaţii: Dumnezeu – suflet – vocală – cerc şi triburi – trupuri – consoane – patrie. (După Gersham G. Scholem)

o literă-i lumină.¹⁷  În unele alfabete, unele litere corespund fazelor lunii: aşa se întâmplă la babilonieni, greci, popoarele scandinave. (Cele mai multe dintre informaţiile despre litere provin  din Dicţionarul de simboluri a lui Jean Chevalier şi Alain Gheerbrant (vol. 2, pp.227-229) În Dicţionarul viselor a lui Pierre Roch, şi  litera este destul de puţin prezentă, cu doar două referinţe pozitive: literele văzute sau învăţate – bucurie în familie şi literele scrise în ordine alfabetică –rezolvarea problemelor. Litera a fascinat pe mulţi scriitori. Să amintim de Litera stacojie sau de Sărmanul Dionis. Oricum, litera este un obiect fantastic fiind atât literă, cât şi silabă sau cuvânt.