Poartă coroana-n fiecare ceas²

Şi-n fiecare seară – e rege³.

Mândria-l urmăreşte pas cu pas,

Dorinţa ascultată fie-i lege.⁴

Alb se-nclină, gânditori, curtenii.⁵

Nimic nu-l mişcă-n gândul său ciudat:

Nici prinţul, soaţa… negre vedenii

Pe chip i se perindă ne-ncetat.

Ar vrea să sfarme cercul de minciuni,⁶

Mulţimile să-l cheme în delir,⁷

Să-i fie aproape nu blajini nebuni, ⁸

Vesel să bea cu toţii din potir.⁹

Încă o clipă… se retrage-uşor…

Pe scenă-i rege, altfel… doar actor…¹⁰

 ^{Lucian Strochi}

Sonetul Regelui de-o seară¹ (VI- ENGLEZ)  De această dată personajele sunt regele, actorul şi, desigur, poetul (scriitorul), toate (con)topite într-un singur personaj.

Poartă coroana-n fiecare ceas² – coroana este un semn al puterii, al regalităţii. Dacă este de aur este pentru rege, dacă e de lauri pentru poet, de hârtie, pentru nebun,  de mucava pentru actori, de spini, pentru martiri. A purta mereu coroana e un semn de putere, de consacrare.

Şi-n fiecare seară – e rege³. Iluzia aparţine nocturnului, când contururile sunt estompate. Sera scriitorul, actorul şi chiar regele sunt în deplinătatea activităţilor lor (scriere, spectacol, pat nupţial, sfat de taină etc.)

Dorinţa ascultată fie-i lege.⁴ – semnul sigur al autorităţii consacrate e ascultarea. Fiecare cuvânt devine lege. Cuvântul scriitorului din operă, cuvântul actorului de pe scenă, ca şi cuvântul regelui adresat tuturor au valoare de text definitiv, indiscutabil, de lege.

Alb se-nclină, gânditori, curtenii.⁵ – poetul, actorul şi regele pot rosti adevăruri dureroase pentru cititor, spectator sau curtean.

cercul de minciuni,⁶ – atât poetul, cât şi actorul sau regele sunt înconjuraţi de falsitate, de linguşitori, de cercul de minciuni. Dar cercul de minciuni se referă şi la propria-i persoană, pentru că din cele trei identităţi posibile, două sunt false, mincinoase.

Mulţimile să-l cheme în delir ⁷ –personajul poemului se vrea iubit, adulat, adevărurile sale devenind sloganuri, formulări mnemotehnice.

Să-i fie aproape nu blajini nebuni  ⁸ atât poetul, cât şi actorul îşi doresc un public elitist, cunoscător al valorilor artistice. Pentru rege lucrurile sunt şi mai clare, ne unul făcând cu regele un cuplu aproape obligatoriu.

Vesel să bea cu toţii din potir.⁹ – e vorba de agapă, de masă festivă, de o petrecere fastuoasă. Acolo se poate încerca şi proba potirului sau poate potirul băut să fi conţinut licori miraculoase

Pe scenă-i rege, altfel… doar actor…¹⁰ – aparenta decodare a semnificaţiilor sonetului. În realitate, pe scenă actorul e rege, ca şi scriitorul la masa de scris. Cel mai slab dintre ei este regele, el neputând să aibă o altă ipostază, neputând juca alt rol, neputând crea lumi noi, ci încercând doar să conducă un regat.