Arc falnic mi-am făcut din curcubeu².

Puternic sunt, în aurită-armură.

Galben, întorc priviri pline de ură.³

Vrăji vechi, obscure, m-au îngropat în zmeu.⁴

Aş vrea să pot iubi, cum ştiu doar eu,

Cu foc domol şi cald, nu-s doar arsură.

Dar nu-s decât gândac pe arătură⁵

În ochii dragei; dar eu, ca scarabeu⁶

O lume-ntreagă pot uşor învinge;

Dacă e singur, chiar şi pe Făt-Frumos⁷.

Dacă mă vrei, ai mire credincios ⁸

Ce singuratec, în palat, azi plânge.

Aşa rămân tăcut, la margini de poveste⁹:

Căci totu-a fost, va fi, dar nu mai este¹⁰.

Lucian Strochi

SONETUL ZMEULUI¹ (VIII) –un sonet enigmatic, întrucât personajul este de mai multe ori ficţional. Zmeul este un produs al imaginaţiei infantile, opozantul lui Făt-Frumos, monstrul, simbolul absolut al răului. În acelaşi timp ar simboliza increatul, haosul, informul. De multe ori el este însă un Făt-Frumos blestemat şi metamorfozat astfel de o vrăjitoare. Dar zmeul poate fi şi scrisul care pleacă din increat şi ajunge creat.

Arc falnic mi-am făcut din curcubeu².  Vers ambiguu. Dacă zmeul e scrisul, Cu unduirile sale de dragon, atunci salturile de la o literă la alta sunt arce de curcubeie, scrisul fiind o jubilaţie. Zmeul poate fi şi scriitorul, cel care transformă ficţionalul într-un ficţional al realităţii. În acelaşi timp, zmeul, scriitorul, scrisul, sunt efecte demiurgice.

ură.³ – ura rămâne până la urmă un sentiment puternic, aparţinând iraţionalului, dar în unele cazuri având justificare

Vrăji vechi, obscure, m-au îngropat în zmeu.⁴  – ne aflăm în plină poveste, în mister. Nu ştim dacă zmeul nu e cumva un Făt-Frumos blestemat sau un zmeu. Discursul zmeului marchează şi neîncrederea în adevărul dintr-un text

gândac pe arătură⁵  – până la urmă puterea, monstruozitatea, sunt şi efecte ale perspectivei. Un gândac va putea fi mai puternic decât un zmeu, dacă respectăm proporţiile. Neiubit, zmeul nu e, în ochii iubitei, decât un gândac.

scarabeu⁶  – scarabeul este un simbol egiptean al soarelui, precum şi a reînvierii. În scriitura egipteană scarabeul cu picioarele întinse corespunde verbului kheper, care înseamnă: „ a veni la viaţă, luând o anumită formă”. Evident scarabeul este şi gândacul de bălegar, care rostogoleşte sfera, Oul lumii, din care se naşte viaţă.  (Dicţionar de simboluri, Ch, Gr) De remarcat apertura sentimentelor: de la dispreţ până la adulare.

Făt-Frumos⁷ –Făt-Frumos este obsesia Zmeului, aşa cum Zmeul este ţinta lui Făt-Frumos. E vorba de principiile binelui şi ale răului, prezente obligatoriu în orice basm.

Dacă mă vrei, ai mire credincios ⁸ – există la zmei şi foarte multe „umanizări”.  Zmeul iubeşte sincer, vrea să se căsătorească cu domniţa răpită; de multe ori este învins tocmai din cauza credulităţii sale de îndrăgostit. Nu trebuie uitat că sonetul este redactat la persoana I, care este a Zmeului, eul liric fiind deosebit de puternic şi de expresiv.

Aşa rămân tăcut, la margini de poveste⁹ – desprins de poveste , zmeul devine o existenţă cenuşie, banală. Este şi ceea ce se întâmplă cu scriitorul: după redactarea operei el devine într-un fel inutil. Multiplicat în mii de exemplare, scrisul moare, nemaifiind viu, nemaiscriindu-se continuu.

Căci totu-a fost, va fi, dar nu mai este¹⁰ –autoritatea scrisului, a personajelor principale      dintr-un text, întăreşte şi justifică ideea de trecut. Viitorul există, dar doar ca posibilitate. Scrisul este un permanent prezent, devenind imediat trecut.