Din tine m-am născut, mă-ntorc în tine:

Chiar dacă nu mi-ai dat, firesc, tiparul,

Chiar dacă Domnu – a mângâiat altarul

Și a suflat asupră ta lumine…

Nu știu cine mi-a stabilit hotarul:

Ce luturi sau unit, ce ape, tine;

Ce forță din adâncuri astăzi vine,

Să-mi judece destinul, chinul, harul.

Și iată-mă, prin tine, un legământ:

În veci ne leagă duh sacru de pământ…

Poate vânt, poate  mormânt,  poate cuvânt.

Cine să știe, cine să ne spună?

Apună și răsară veșnic lună;

Sunt neștiută, ne-nțeleasă rună…

Lucian Strochi