Preotul este o carte imensă, în care se adună toate cele trebuincioase trupului și sufletului și câte și mai câte, căci lumea este o permanentă curgere, fără început și fără sfârșit și nimeni nu le știe pe toate, dar, oricum, preotul știe mai multe lucruri decât ceilalți oameni…”

Se afundă în studiul muzicii. Află pe rând despre izvoarele muzicii bizantine, notația muzicii bizantine, istoricul notației bizantine, despre notația hrisantică, despre denumirile sunetelor, diastematică, glasuri, ritmul în muzica psaltică, stilurile cântărilor psaltice cu exerciții de tactare, scara muzicală generală, semnele vocale, temporale, consonante, modulația în muzica psaltică, despre scări și florale, despre elementele de bază în teoria cântului (dicție, emisie, respirație, frazare), despre tactul Stihiaric (glas I): scară, formulă de acordaj, cadențe, cu cântece specifice: Doamne strigat-am…, Să se întrepteze…,

dogmatica și laudele, despre tactul Irmologic (Glas I), despre  stihoavna,

prochimenul utreniei, troparele (Dumnezeu este Domnul, Toată suflarea), sedelnele, antofoanele, apoi despre glasurile IV și V inclusiv catavasiile Bunei-Vestiri. Toate acestea doar la clasa a IX-a…

La clasa a X-a se adăugau Vecernia și Utrenia (Glas VIII), cântece precum Fericit bărbatul, Lumină lină, Toată suflarea, Cântările din Ga (troparele Învierii, ale Născătoarei, și Înviat-ai din mormânt), Laudele, Voscreasna a III-a, (Glas III), Voscreasna a VII-a (Glas VII), Bogații au sărăcit, Glasurile II, IV și VI , Astăzi mântuirea, Învierea lui Hristos, Mărire, Pentru rugăciunile, Voscreasna a II–a, Voscreasna a VI–a și a    X-a. Acestea la clasa a X-a…

La clasa a XI-a se defineau termenii de tropar, condac, canon, automelă, idiomelă, podobie, irmos, antifon, luminândă. Se învăța improvizarea spontană pe un text liturgic în funcție de glas, forma glasului, tact, podobie, cadențe.

Se învățau principalele Cântări: la praznicele împărătești și sfinți cu polieleu (anixandarele, glas VIII, Cântările (la Nașterea Maicii Domnului  – Slave, Tropar, Mărimuri, Polieleul Cuvânt bun, Axion), (la Înălțarea Sfintei Cruci – Slave, Tropar, Mărimuri, Catavasii, Polieleul Robii Domnului, Axion),(la Sfânta Parascheva, la Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir, la sfântul Dimitrie Basarabov, la Sfinții Arhangheli, la Intrarea Maicii Domnului în Biserică, la Sfântul Apostol Andrei, la Sfântu Ierarh Nicolae – Slave, Tropar, Mărimuri), (la Nașterea Domnului – Slave, Tropar, Mărimuri, Catavasii, Axion), la Botezul Domnului – Slave, Tropar, Mărimuri, Catavasii), la Sfinții Trei Ierarhi, (la Înălțarea Domnului,    Buna-Vestire, Intrarea Domnului la Ierusalim, la Sfintele Paști, la Pogorârea Sfântului Duh, la Schimbarea la Față, la Adormirea Maicii Domnului – Slave, Tropare, Mărimuri, Condace, Catavasii, Axioane), la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare – Răspunsuri – Glas II, axion – De Tine se bucură), la Ierurgii (Înmormântare, Parastas), Cântările Triodului (Ușa pocăinței, polieleul La râul Babilonului, cântări la Pavecernița Mare, la Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, la Deniile din Săptămâna Mare).

Atunci, pe când era în clasa a XI-a, a venit la ei prim-solistul de la Atena și Salonic, un cântăreț bizantin celebru, un grec de o frumusețe rară și cu o voce mai impresionantă decât cea a îngerilor.

Veniseră de la Iași cei din corul Glasul Îngerilor și tot corul a îngenuncheat în fața Divinului, iar starețul mănăstirii a spus, cu mulțumire în glas și lacrimi în ochi, că „de 60 de ani nu se mai auzise adevărata muzică bizantină în mănăstire”.

Cântărețul a trecut și pe la alte mănăstiri, la Sihăstria  și la Secu, iar starețul de la Secu l-a rugat să le cânte ceva.

Ștefan era și el în corul care îl însoțea pe solist. S-a dus la o toaletă din interiorul mănăstirii, curios, oarecum improvizată, cu veceu turcesc și cu o ușă de lemn care nu oprea zgomotele dinăuntru, ci doar privirea, așa cum se întâmplă la veceurile din fundul grădinii. Erau trei asemenea toalete una lângă alta și toate erau ocupate. Când să-și dea drumul, a auzit vocea puternică, minunată, pătrunzătoare, divină a cântărețului răsunând în mica încăpere ce dădea spre veceuri.

Cât a durat cântarea, s-a obținut, deși avea dureri mari, îi ieșeau ochii din cap, își încrucișase picioarele, dar… cum să-i dai drumul în timp ce cânta Divinul?

Starețul și-a cerut scuze, nu se așteptase ca interpretul să cânte tocmai atunci, pe loc, tocmai acolo, în fața veceurilor, dar cântărețul i-a răspuns blând:

„Știam că acolo sunt toalete, dar, chiar dacă cineva era înăuntru, nu era nimic, sunetele nu trebuie să se sperie de zgomote și apoi oamenii se descărcau acolo trupește.”

Iar Ștefan a înțeles că sunt momente ale vieții, e drept rare, când o imensă bucurie poate fi însoțită de o mare durere, așa cum poate se întâmplă cu o femeie la naștere.

Muzica la clasa a XII-a i s-a părut mult mai ușoară, se cântau acum axioane (la Botezul Domnului, la Învierea Domnului, la Pogorârea Sfântului Duh, la Schimbarea la Față, la Adormirea Maicii Domnului), axioanele duminicale (Glasurile V, VIII, VI), cântări calofonice (Taina creștinătății, Nădejdea creștinilor, Ridica-voi ochii mei, Psalmul 70, glas V, Psalmul 102, glas V, Psalmul 145, glas V, Brațele părintești, glas V, Împărăteasa mea cea mai bună, glas V,  Mărturisiți-vă Domnului, glas V, De vreme ce eu, păcătosul, glas V, Veniți să fericim pe Iosif, glas V, Vai mie, înnegrite suflete! glas VIII), cântările Triodului (slavele și catavasiile din perioada Triodului, axionul în Sâmbăta lui Lazăr, axion și heruvic în Joia mare, axion și heruvic în Sâmbăta Mare, Acestea zice Domnul, glas, VIII, Acum se întinge condeiul, glas VIII), cântările Penticostarului (Slavele Duminicilor Penticostarului), recitativul liturgic (Citirea Apostolului și a Sfintei Evanghelii, ectenii și ecfonise la: Sfânta Liturghie, Sfintele Taine, Ierurgii și Laude bisericești), Cântări la Sfintele Taine, colinde tradiționale monodice. La acestea se adăugau și noțiuni de istoria muzicii…

Lucian Strochi