„Când cineva vrea să se facă preot, acela trebuie să fie de treizeci de ani, iar diaconul de douăzeci și cinci, iar citețul de optsprezece. Iar păcatele care opresc de preoție sunt acestea:

„De-l va strica alt copil sau el, copil fiind, va strica pe alt copil”.

„Sau va curvi cu muiere sau cu voinic, sau cu dobitoc sau cu femeia sa afară de fire” (sodomie, gomorie).

„Sau de nu-i va fi fost femeia fecioară când a luat-o”.

„Sau va fi fost logodit cu altă femeie, sau femeia lui cu altul”.

„Sau va fi avut a doua nuntă”.

„Sau mai înainte de cununie a stricat pe logodnica lui, sau a curvit cu femeia lui”.

„Sau a făcut ucidere de voie sau de nevoie”.

„Sau de este fur și a furat cele sfinte, sau alte lucruri de la altcineva”.

„Sau să fie vrăjitor”.

„Sau să lege bărbatul, cu muierea lui să nu se împreune”.

„Sau să se fi lepădat vreodată de Hristos” -(Apostazia).

„Sau să fi jurat strâmb”.

„Sau să fi făcut alte păcate de moarte”.

„O, arhiereul lui Hristos! Să nu îndrăznești să-l hirotonisești preot, că vei arde și tu și el, de aceea amândurora vi se ia dând după judecata dumnezeieștii legi; drept aceea, ferește-te cât ți-e puterea și mai vârtos, să nu moștenești veșnicul foc, că dai preoția nedestoinicilor”. -ILT, 38 și Trebnic 1108.

„Iar dacă se va face cineva preot și va cădea  în  unele păcate de acestea, să i se ia darul preoției de tot, după canonul 51 al Sf. Vasile, iar a se împărtăși nu este oprit”.

„Cel ce va să se preoțească neînsurat (celibatar), acela trebuie să se întrebe de va putea să-și ție întreaga înțelepție, adică să petreacă  în  curăție, (dând declarație), pe acela să-l aprobe și să-l hirotonească, iar de nu va putea să se ție  în  curăție, întâi să-și ia femeie, apoi după nuntă, să i se facă hirotonia pe rând, adică citeț, ipodiacon, diacon și preot. După hirotonie nu s-a dat nimănui voie a se însura fără numai citeților și cântăreților”. -ILT, 61.

„Preotul de va păcătui înainte de preoție sau va păcătui după preoție, și nici nu se va spovedi, și nici nu se va vădi de alții pentru acele păcate, pe acela arhiereul nu-l poate opri de la slujbă (dacă este informat vag), ci îl va lăsa  în  seama judecății lui Dumnezeu … Iar dacă se va vădi păcatul lui dinainte de hirotonie cu adevărata dovedire, adică de cinci martori credincioși care să jure, atunci să i se ia darul de tot și se golește și de alte daruri” (de orice slujbă bisericească) -ILT, 79.

„Bărbatul curat și bun poate să fie preot, iar de-i va muri soția sau se va despărți de ea, și va voi să se facă preot, nu se poate hirotonisi dacă se va căsători a doua oară. Dacă va voi să se hirotonisească necăsătorit (celibatar) se poate preoți. Dacă după hirotonie se va însura, să i se ia darul, iar de va fi citeț nu mai poate fi hirotonisit, ci să rămâie așa”, -ILT, 176, Trebnic, p. 514.

„Învrednicindu-te să te sui la treapta cerească a preoției celei întocmai cu îngerii, printr-o mică curăție, Te-ai făcut din vas al pierzării și netrebnic, vas al alegerii și de bună slujire a Domnului, asemenea lui Pavel. Deci păstrează neprihănită cinstea de care te-ai învrednicit, păzind darul dumnezeiesc ca lumina ochilor, ca nu cumva spurcându-te din neluare aminte, să fii aruncat de la înălțime  în  prăpastie și cu anevoie să afli întoarcere”. -Filoc. IV, p. 266, 50.

„Luând jugul preoției cu îndrăzneală, îndreaptă-ți căile tale  și taie drept cuvântul adevărului, lucrându-ți prin ea, cu frică și cu cutremur, mântuirea ta, căci Dumnezeul nostru este foc arzător dacă te atingi de el, fiind aur sau argint să nu te temi că vei arde, cum nu s-au temut nici tinerii din Babilon de foc. Dar dacă ești de iarbă sau de paie, materii ușor de aprins, ca unul ce ai cuget pământesc tremură că vei fi ars de focul ceresc, de nu vei fugi, ca Lot de urgie, prin îndepărtare de tainele prea înfricoșate, sau de nu sunt niscai scăderi prea mici ce vin din neputință, cele ce sunt arse de acest foc dumnezeiesc prin prea sfânta slujbă         (I Cor. 3, 11-14), încât tu însuți să rămâi nears și nevătămat de foc, ca gătejele acele slabe ale rugii lui” (Exod. 3,1-22). -Filoc. IV, p. 267.

„Model de adeverință eliberată de duhovnic candidatului la hirotonie:  În  conformitate cu poruncile Sfintei Scripturi și ale Sfintelor canoane,  în  ziua de…,  în  biserica (parohiei, episcopiei, mănăstirei, etc.) tânărul… din comuna… etc., a îngenunchiat  în  fața icoanei lui Hristos, spre a-și mărturisi păcatele sale din copilărie și până acum.

Eu, după cât puterile m-au ajutat, am cercetat duhovnicește pe acest tânăr, pentru care dau următoarele mărturii fiind conștient de răspunderea mea înaintea lui Dumnezeu: încă de la vârsta de 11 ani el a avut duhovnic pe părintele… etc., care i-a eliberat adeverințele de spovedanie aci alăturate, din care se constată… El este fiul meu duhovnicesc de la…, și am constatat că înainte de căsătorie a… – , La vârsta de … ani s-a căsătorit de prima dată cu tânăra … de … ani care este o fire …, și este la prima ei căsătorie. Atât tânărul … cât și tânăra …, nu s-au abătut de la credință ca apostolii (nu sunt superstițioși, n-au făcut jurăminte strâmbe,   n-au ucis,   n-au furat,   n-au luat camătă,   n-au făcut curvie și preacurvie (n-au făcut simonie, nici direct, nici indirect), nu sunt oameni cu obiceiuri lumești și cu închinări dezmățate, n-au făcut sminteală publică prin viața lor particulară și socială.  De asemenea ei își cunosc sarcinile la care se angajează pentru toata viața și jurământul pe care trebuie să-l depuie  în  ziua hirotoniei; viața lor familială se va deosebi de cea a laicilor de rând; nu se vor întovărăși cu cei răi. Din slujba preoției nu se poate demisiona.  În  caz de văduvie, el își ia angajamentul să rămână curat de orice legătură cu femeie, că-și va crește copiii  în  frica lui Dumnezeu și nu-i va căsători cu necreștini (Gangra 15, Cartag. 35).

Deci, eu duhovnicul … dau aceste mărturii  în  frica lui Dumnezeu cum că tânărul… este (nu este) vrednic de a fi hirotonisit… Azi… anul… Semnătura…

Declarația sau jurământul celui ce se hirotonisește făcut  în  fața episcopului și a poporului parohiei sale  în  ziua hirotoniei:

Astăzi anul … luna… ziua… subsemnatul… fiind  în  vârstă  de … ani, fiul lui … și al soției sale legitime … din comuna … județul … sunt orânduit de P. S. să fiu hirotonit preot (diacon) pe seama parohiei… din comuna…

Cu acest prilej declar și mărturisesc înaintea lui Dumnezeu, a         P. S. Episcop… consiliului eparhiei și a întregului popor adunat  în  această biserică următoarele:

1. Studiile mele și pregătirea mea duhovnicească le-am făcut la seminarul teologic din… și la Institutul Teologic din… unde am învățat adevărurile de credință ortodoxă, pe temeiul Sfintei Scripturi și al Sfintei Tradiții, adică învățăturile Sfinților Părinți pe care le-au dovedit cu sfinția vieții lor și facerea de minuni. Tot aici am învățat predania slujbelor și canoanelor bisericii, după care m-am călăuzit în viața mea de creștin până acum, și voi îndemna și pe alții să le păzească, știind că cine va păzi toată legea, dar va greși față de o singură poruncă, se face vinovat de călcarea a toată legea Domnului (Iacob  2,10).
2. Sunt căsătorit la prima mea cununie după pravilele bisericii și legile României cu soția mea care este fiica Domnului… din comuna… de religie creștină ortodoxă, care și ea este la prima ei căsătorie. Încă mai înainte de logodnă i-am făcut cunoscut că eu voiesc să fiu slujitor al altarului și această misiune a mea îmi impune și mie, și ei, anumite restricțiuni morale mai aspre decât ale altor soții mirence și deci este obligată să poarte jugul canoanelor ca soție de preot trebuitor sufletului ei, iconomisindu-mi și mie ajutorul necesar misiunii prevăzute în canoanele apostolice: 17, 18; VI ec. 3, 6, 13, 26; Neocez. 8 și Sf. Vasile 29. (Lev. 21,14; Matei 199, 9; I Cor. 6,16; I Tim. 3, 28; Tit 1, 6-9).

Conform acestor canoane ea se obligă să fie model de soție, gospodină și ajutătoare întru răspândirea cuvântului Evangheliei prin viața ei exemplară și sfaturile pe care le va da femeilor cu care ea va veni  în  contact, ca aceea ce este părtașă la harul hirotonisirii mele. Atât eu, cât și ea ne vom sili să fim împlinitori ai cuvântului Evangheliei, nu numai ascultători ai lui, înșelându-ne singuri, cum învață Sfântul Apostol Iacob 1,22.

III.  În  conformitate cu canoanele apostolice 25, IV ec. 4; VI ec. 3; 4; Neocez. 9, 10 și Sf.Vasile 3, 32, 51, 59, m-am studiat pe mine însumi și știu că un preot,  în  caz de văduvie, nu se mai poate căsători a doua oară și clericul care va cădea  în  păcatul curviei  se caterisește definitiv, fiindcă nici curvarii, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiții, nici hoții, nici lacomii, nici bețivii, nici desfrânații, nici hrăpăreții, împărăția lui Dumnezeu nu o vor vedea, zice Sf. Apostol Pavel (I Cor. 6,9-10).

1. Mă voi conforma canonului Gangra 15 care mă obligă să cresc copiii întru evlavie și moralitate și la vremea cuvenită să nu-i căsătoresc cu cei de altă credință (Can. 21; VI ec. 72; Laod. io, 21), sau să nesocotesc slujbele și darurile bisericii căzând în osânda arhiereului Eli și a fiilor lui (I Regi 2,12,34; 3,13-14), ci voi crede învățăturile Domnului Iisus Hristos (Matei 6, 24, 34) după sfatul Sfântului Apostol Pavel care zice că noi n-am adus nimic  în  lumea aceasta și nici nu putem lua ceva din ea, și astfel, dacă avem cu ce să ne hrănim și cu ce să ne îmbrăcăm să fim mulțumiți (I Tim. 6,7-8).
2. Încă din fragedă copilărie mi-am păstrat curată conștiința și credința mea ortodoxă. N-am vorbit cu ușurință despre adevărurile ortodoxiei, nici nu am făcut acte de apostasie, lepădându-mă în glumă sau  în  înadins de credința ortodoxă, nici prin viu grai, nici prin scris.  M-am spovedit și făgăduiesc că mă voi spovedi regulat, conform canoanelor, știind că dacă voi ascunde ceva și se va dovedi mai pe urmă, pe lângă osânda judecății lui Dumnezeu, voi fi caterisit, așa cum învață canonul 9, 10 și 11 al sinodului I ecumenic, Sf. Vasile 89 și Teofil.
3. Întotdeauna voi fi treaz în conștiința mea de slujitor al misiunii preoțești și nu voi lua asupra mea altă îndeletnicire lumească oprită de canoane, căci nimeni nu poate sluji la doi domni, conform canonului Apost. 6, 81 IV ec. 3,7; VII ec. 10; I-II, 11 știind că dacă voi păcătui, după cum spune Sfântul Apostol Pavel, după ce am primit cunoștința adevărului, nu mai este nicio jertfă pentru iertarea păcatelor, ci doar așteptarea înfricoșatei judecăți și focul cel veșnic, care va arde pe cei nepocăiți (Ev. 10, 26-27).

VII. Voi combate învățăturile greșite și superstițiile, mă voi feri de jocurile de noroc,  în  cărți și table, de beție și de fumat, precum și alte fapte vătămătoare vieții morale și aducătoare de sminteală pentru aproapele așa cum învață canoanele Apost. 42, 43, 54 ; vi ec. 51, 52. Sfântul Apostol Pavel spune: „Mă port aspru cu trupul meu ca să-l țin  în  stăpânire, ca nu cândva altora propovăduind eu însumi să fiu lepădat de Dumnezeu” (I Cor. 9,27).

VIII. – Mă oblig să port cu drag uniforma preoțească (VII ec. 27), căci prin ea eu mărturisesc  în  public pe Hristos al cărui slujitor sunt. Voi respecta rânduielile bisericești și posturile din cursul anului, conform cu canoanele Apost. 69; VI ec. 56, căci prin post și rugăciune eu aduc jertfa trupului și sufletului meu ca simbol că eu iubesc pe Dumnezeu.

Voi căuta să rabd cu statornicie ispitele lumii puse  în  slujba păcatului, întărindu-mă din cuvintele Domnului, care ne învață: „Fericiți veți fi când vă vor ocări pe voi oamenii și vă vor prigoni, spunând tot felul de cuvinte rele împotriva voastră pentru numele Meu” (Matei 5,11).

 Pentru trebuințele sufletului meu și pentru a-mi împlini sarcina misiunii mele potrivit cu învățătura apostolului care zice: „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune, întru evlavie pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic  în  orice fel de faptă bună” (II Tim. 3,16-17), mă voi sili să studiez necontenit Sfânta Scriptură, învățăturile dogmatice și morale, pentru ca împărtășindu-mă din adevărurile duhului lor să laud pe Dumnezeu, să ajut pe aproapele și să lucrez cu spor la mântuirea sufletului meu (Matei 28, 19; Apost. 58).  În  cadrul legilor morale și canonice făgăduiesc că mă voi supune fără limită                    P. S. Episcop … Sfântului Sinod și legilor Statului.

Așa să-mi ajute Dumnezeu! (Of. Mărturisirea Sfântului Calinic Cernicanul Renașterea, 1943, p. 91-93 și alte mărturisiri eparhiale).

Lucian Strochi